Povestea de dragoste, de o mare frumusete luminos-tragica, putand fi considerata un Love Story al literaturii romane, ramane doar o componenta a romanului. La fel de frumoasa si poate chiar mai impresionanta este povestea prieteniei inginerului cu Bibi. Din acest punct de vedere, romanul Prins poate fi considerat un poem (epic) al prieteniei. Petru Popescu ilustreaza prin situatii din viata de fiecare zi comunicarea fara cuvinte dintre doi barbati tineri, solidaritatea lor sobra, de soldati aflati umar la umar in transeele vietii.

 

Combinatia de roman si poem, de comedie si melodrama il cucereste chiar si pe scepticul cititor de azi. Prins nu s-a demodat in cei patruzeci de ani care au trecut de la prima lui aparitie, asa cum nu s-au demodat nici moartea, nici tineretea, nici dragostea. Si nici talentul literar. - Alex. Stefanescu