Cat timp exista tinuturi necunoscute, oameni inca neintalniti, experiente inca neduse pana la capat, multe lucruri sunt posibile, si depinde de om ce anume sa aleaga in fiecare situatie. Radu Tudoran insusi a calatorit pe marile si fluviile globului pamantesc, a fost fascinat de lumea diversa, pestrita a porturilor, de neprevazutul din caracterul firilor alunecoase, nestatornice, dar a fost si increzator ca in orice mediu social pot sa existe, pur si simplu, oameni morali: nobili in porniri, altruisti incurabili, generosi dezinteresati si fiinte drepte cu semenii lor, in pofida tuturor greutatilor si obstacolelor intalnite in cale. Nu aventura superficiala si egoista il preocupa pe Radu Tudoran, ci sensul moral pe care-l aduce cu ea calatoria plina de neasteptat, cea receptata de altii, ulterior, ca o aventura. Pentru el, viata este taramul intamplarilor, care-si developeaza talcul lor, iar romancierul nu trebuie decat sa faca verosimila inlantuirea evenimentelor. Acest idealism moral este recognoscibil in toata opera „fratelui lui Geo Bogza“, Radu Tudoran.