Prietenia – dincolo de particularitatea aparitiei sale, dincolo de felul in care se substantiaza dupa firea individuala – isi are universalitatea sa ca virtute morala: ea presupune solidaritate si curaj, altruism  si generozitate, spirit de sacrificiu si toleranta, loialitate si recunostinta. In cuprinsul sensibilitatii si mentalitatilor postmoderne, prietenia este si ea, din pacate, devalorizata. Dar, oare, se poate trai deplin moral in absenta prieteniei intre oamenii buni? Eroii “Sperantei” nici macar nu-si pun aceasta intrebare, si aceasta din simplul motiv ca, pentru ei, precum in basmele universale ale omenirii, prieteniile sunt de doua feluri: intre cei buni si intre cei rai si inraiti.
Toate panzele sus! este, in literatura romana si in extensiile sale cinematografice, o poveste estetic izbutita despre sublimitatea si simplitatea prieteniei: virtute pe cat de rara, pe atat de necesara, oricand, oriunde si pentru oricine “pluteste” pe “marea” propriului destin.