Ceea ce organizeaza, subteran, materia acestui roman‑fluviu este trecerea timpului (biografic, social, istoric) si a varstelor umane, cu corolarul ei, dezvrajirea lumii, descoperirea realului si nevoia recuperarii unui Paradis pierdut. Digresiunile de care s‑a facut atata caz nu reprezinta decat forme de amanare a trecerii timpului. Atmosfera Medelenilor revine tot mai rar in cadru, pe masura ce, din fundal, se aude vuietul tot mai amenintator al timpului distrugator, ca o Simfonie a Destinului (cu actiune ciclica, „in bucla“). In timp ce mos Gheorghe agonizeaza la cateva sute de metri distanta, domnul Deleanu incearca (inutil) sa ii retina atentia Olgutei, povestindu‑i din Cei trei muschetari…