Fara a fi modificat radical evolutia romanului european modern, contemporana cu o Virginia Woolf, Hortensia Papadat-Bengescu ramane in orice caz o mare reformatoare in literatura roma­na, o fondatoare stralucita si inca inegalata a prozei analitice, care a stiut sa patrunda in abisul psihologiilor obscure, cu mij­loacele observatiei si ale sugestiei fiziologice. Asocierea din­tre sondajul interior si numeroasele notatii de comportament, la nivelul reactivitatii organice spontane, confera analizelor aces­tei autoare o puternica originalitate de formula literara. Forta constructiei, de o impresionanta anvergura, evocarea unei multimi de personaje, pe amplul spatiu al mai multor mii de pagini, adau­ga spiritului analitic inventiv energiile unei imaginatii narati­ve autentice, nutrita poate de o experienta limitata si de o ex­pertiza externa elementara, in schimb de un dar exceptional de autoanaliza si de introspectie extrem de nuantata a constiintei, dar mai ales a subconstientului individual. - FLORIN MIHAILESCU