Daca reflectia lui Goethe este corecta (orice poezie este ocazionala), putem spune ca Adrian Paunescu a scris, totdeauna, sufocat de emotie si cu un teribil sentiment al urgentei, poezie ocazionala: poezie provocata de un eveniment, mare si mic, al lumii din afara, poezie clara, comunicativa, agitata si agitatoare, sprijinita de o retorica inepuizabila si productiva. 

EUGEN SIMION