Moartea plina de mister a unui milionar excentric aduna laolalta saisprezece oameni diferiti si cu totul neobisnuiti, care trebuie sa desluseasca circumstantele decesului unchiului Westing pentru a putea mosteni averea acestuia. Cei saisprezece posibili mostenitori cad imediat in patima jocului propus de Westing prin testamentul sau, atrasi de miza finala: doua milioane de dolari. „Nu conteaza ce aveti, ci ceea ce nu aveti“ este unul dintre indiciile lasate de unchiul Sam. Insa jocul lui presupune multa atentie, spirit strategic, diplomatie si o privire de la distanta.

    "Jocul lui Westing" este o adevarata analiza a tipului uman a la Hercule Poirot.
    Fragment din romanul "Jocul lui Westing" de Ellen Raskin:

    “Totul se petrecuse atat de repede. Explozii asurzitoare, tipete, invalmaseala. Theo si Doug se refugiara in bucatarie. Doamna Theodorakis fugi afara. Fata, parul si sortul erau improscate cu un lichid de un rosu intunecat.
    — Sange! tipa Sydelle Pulaski, ducandu-si inspaimantata mainile la piept.
    — Faceti ceva, striga Catherine Theodorakis, sa sune cineva la Pompieri!
    Tremurand, Angela se duse degraba spre telefonul public montat pe peretele cafenelei, dar nu se putea hotari sa sune. Erau inzapeziti, pompierii n-aveau cum sa ajunga la Apus de Soare.
    Theo aparu in pragul usii bucatariei:
    — E-n regula. N-a luat foc nimic.
    — Chris, dragul meu, nu-i nimic, spuse doamna Theodorakis, ingenunchind in fata scaunului cu rotile. Nu s-a intamplat nimic, Chris! Uite, e doar suc de rosii.
    Suc de rosii? Doamna Theodorakis era plina de suc de rosii din cap pana-n picioare, nu de sange! Curiosi, mostenitorii se ingramadira cu totii in bucatarie, cu exceptia lui Sydelle Pulaski, care cazuse gramada langa tejghea. Un atac de cord de-ar fi avut si tot n-ar fi bagat nimeni de seama.
    Domnul Hoo studie intreaga scena, incercand sa-si ascunda incantarea:
    — Ce mai debandada! zise el. Trebuie c-au explodat conservele de la caldura cuptorului.
    Toata bucataria era improscata cu sos de rosii si naclaita de spuma din extinctorul de incendii.
    — Ce mai debandada...
    George Theodorakis se uita la el suspicios:
    — A fost o bomba!
    Catherine Theodorakis fu de aceeasi parere:
    — Mai intai un suierat, pe urma bang, bang, scantei in bucataria, rosii, purpurii...
    — Au explodat niste conserve cu sos de rosii, asta-i tot! sari Doug Hoo in apararea tatalui sau.
    Toata lumea incuviinta. Doamna Theodorakis era isterica, dar era de inteles. Bomba? Ridicol! Sam Westing nu arata nici pe departe ca unul ucis de o bomba.
    Judecatoarea Ford ii sfatui sa raporteze de indata accidentul politiei, pentru a putea beneficia de asigurare.”