Viata e suma paradisurilor pierdute.

 

Plecat de pe Aleea Zorilor dintr-un oras de provincie, un tanar ajunge sa-si vada implinit visul de a lucra intr-o redactie din marele oras. Redactie de moda veche, unde se formeaza ca ziarist si unde intalneste personaje si povesti care mai de care mai seducatoare. Succesul cere sacrificii insa, prietenia, fericirea si nici macar tineretea nu sunt vesnice, iar totul se destrama pe masura ce presa si insasi viata se schimba, pe masura ce tehnologia si indiferenta inlocuiesc legaturile umane si istoriile autentice.

 

Alungat dintr-un paradis iluzoriu intr-altul, captiv al amintirilor si nostalgiilor, Junior ne scrie, asadar, despre ultima respiratie a unei lumi.

 

Unul dintre cei mai buni ziaristi din Romania, rasplatit cu o multime de premii ale breslei, Andrei Craciun este, de ani buni, intre scriitorii ce dau prospetime literaturii de la noi. Acest nou roman al sau spune, dintr-o suflare, povestea unei pasiuni intense pe care, intr-un alt fel, am cunoscut-o si am trait-o si eu: gazetaria. Dar nu din solidaritate si fiindca am iubit aceeasi nebuna va invit sa-i cititi cartea, ci pentru ca, pe de o parte, asa cum spune (si) un personaj, cititul insingureaza si, implicit, face bine mintii si sufletului, iar pe de alta parte, intrucat astazi scriem cu totii stiri despre noi si le publicam pe retelele de socializare. Nu stiu daca Junior ne invata sa (ne) fim ziaristi de performanta, dar sigur ne dezvaluie o lume ce iese din tipare. - Robert Serban

 

De fiecare data cand se intoarce pe Aleea Zorilor, Andrei Craciun deschide larg usa melancoliei. Acum, insa, nu ramane in orasul pro­vincial din Romania postdecembrista, ci paseste spre capitala anilor 2000, acolo unde tanarul sau protagonist, Junior, ne poarta prin viata si prin redactii de stiri, prin iubiri si prin pierderi, prin trecuturi si prin viitoruri. Iar noua nu ne ramane decat sa-i fim insotitori, atat cat ne permite, si sa-i traim povestea. - Eli Badica, coordonatoarea imprintului n'autor