Singurele refugii sunt sexul si un jurnal personal pe care-l tin pe un server securizat. Ucigas? Da. Tradator? Ma apropii cu pasi siguri. Iubit si amant? De cate ori am ocazia. Salvator? Habar n-am. Visez sa ma retrag, sa am o viata care sa-mi apartina? Mi-e frica de un raspuns. Dar poate aflam impreuna…

Ma numesc Felix Munteanu si ce stiu cel mai bine sa fac e sa aduc moartea. Am fost recrutat inca din liceu de o organizatie care nu exista. Nici eu nu exist, ma deghizez, am nenumarate identitati si ma misc precum o umbra. Exist doar atunci cand e nevoie de mine si-mi indeplinesc ordinele. De obicei, de eliminare a unor tinte. Am inca ceva probleme de moralitate, dar o fac oricum pentru ca asa am fost antrenat, invatat, instruit. Pur si simplu, nu stiu sa fac altceva. Moralitatea e un lucru ingrozitor pentru un asasin, din moment ce-i afecteaza eficienta. De fapt, nici nu m-as putea numi, simplu, asasin. Mercenar, poate, pentru ca lucrez pentru doua organizatii. Problema e ca am devenit mai putin eficient dupa ce m-am indragostit de o colega de breasla. Apoi de o a doua. Cand iubesc o fac la fel de pasional ca atunci cand ucid. Ca si cum ziua de maine n-ar exista. Si de cele mai multe ori nici nu cred ca exista. Am fost invatat sa seduc atunci cand misiunea o cere si probabil mi-a intrat in sange. Orasele exotice ale lumii nu sunt decat puncte de tranzit ori locuri pentru misiuni si tinte. Oamenii sunt obiecte de care trebuie sa scap ori pe care le manipulez pentru a obtine ce mi se cere. Singurele refugii sunt sexul si un jurnal personal pe care-l tin pe un server securizat. Ucigas? Da. Tradator? Ma apropii cu pasi siguri. Iubit si amant? De cate ori am ocazia. Salvator? Habar n-am. Visez sa ma retrag, sa am o viata care sa-mi apartina? Mi-e frica de un raspuns. Dar poate aflam impreuna…