Thomas Mann scria la centenarul nasterii lui Tolsoi: „In el, omul a fost mai puternic decat artistul si neindoielnic mai puternic decat ganditorul”. Aceasta judecata, in trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va fi nevoita sa se multumeasca insa cu mai putin. Fara a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui anume sa coboare in laboratorul ganditorului. Aceasta, pentru ca problemele reprezinta cea mai problematica parte a creatiei lui Tolstoi. Si pentru ca mai persista opinia potrivit careia artistul si omul ar putea fi desprinsi de ganditor. Poti sa crezi in relativa superioritate a imaginilor lui Tolstoi fata de ideile, sau, mai exact, fata de unele dintre ideile lui prea insistent explicitate. Nu poti sa nu recunosti insa organica lor osmoza de ansamblu. Ganditorul, artistul si omul alcatuiesc in cele din urma o indivizibila treime.

 

In consecinta, voi izola de rest gandurile lui Tolstoi, numai si numai pentru ca cititorul sa nu izoleze restul de ele. Si nici sa nu izoleze intre ele etapele unei aceleiasi creatii – potrivit prejudecatii, decurgand din cea precedenta si completand-o, dupa care la inceput ar fi prevalat artistul, motiv de satisfactie pentru noi, si doar dupa aceea ar fi dominat ganditorul, intru enervarea noastra. Aparentele favorizeaza o atare diviziune; cu atat mai mult cu cat cele sase decenii de creatie se impart intr-adevar in doua perioade egale de cate treizeci de ani fiecare. (…)

 

Personalitatea de geniu nu poate sa nu imprime tuturor activitatilor ale concomitente si succesive o superioara unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru.