Ultimul volum din seria Jurnalului politic al lui Ioan Hudita ne duce in armosfera anului 1947. Ne gaseam intr-un proces avansat de schimbare de care cei in cauza erau departe de a fi cu totul constienti. Se lucra cu masura unui timp care in realitate era depasit. Incepeau sa se aplice alte reguli ale jocului, de care nu erau constienti pe deplin nici cei care trebuiau sa le manuiasca. Aparent, lupta continua intre guvern si opozitie, dar ea nu mai cuprindea in ceea ce o privea pe cea de-a doua decat un numar restrans de militanti, in provincie mai ales si in primul rand in Moldova represiunea punand capat rezistentelor. in capitala aveau loc intalniri repetate ale fruntasilor partidelor istorice, intocmirea de memorii adresate marilor puteri ori proteste inaintate guvernului, dar in afara de aceasta activitate alte actiuni nu aveau loc. Hudita isi continua cursul si seminarul la Universitate si de asemenea mesele la rude, prieteni sau cele cu caracter politic. (acad. Dan Berindei)
Fragment din volum:
„Regele si Negel m-au ascultat fara sa ma intrerupa niciodata. Cand am ajuns la Tamadau si la arestarea lui Maniu, am fost intrerupt de rege cu vorbele: „Aceasta este si convingerea mea ca in spatele tuturor acestor masuri luate de guvernul Groza se afla Moscova cu agentii ei din tara noastra". „De altfel, a continuat regele, explicatiile care mi s-au dat in cursul zilei de ieri de domnii Groza si Teohari Georgescu asupra tuturor acestor masuri mi-au confirmat in intregime parerile mele. Toata problema pentru noi astazi se reduce la o singura chestiune: putem noi angaja un conflict cu Sovietele fara asigurarea unui sprijin real anglo-american? Nici a inghiti toate ofensele lor fara a reactiona nu gasesc ca e posibil. Situatia este incurcata cum n-a fost niciodata". „Imi pare foarte bine ca spuneti aceste lucruri, Majestate, i-am raspuns eu. In adevar, aceste ofense aduse Majestatii Voastre ca si tarii au o limita peste care nu se poate trece si eu cred ca s-a ajuns realmente la aceasta limita din moment ce noi stim ce urmareste Moscova si suntem convinsi ca daca nu-si face scrupule fata de anglo-americani, care au salvat Sovietele din ghiarele lui Hitler, cu atat mai putin se vor jena de Romania si de Majestatea Voastra, fosti inamicii lor, atunci solutia pentru noi nu este chiar asa de grea. Ori va veti opune planurilor rusesti de bolsevizare a tarii ori nu, Moscova nu se va abate din drumul ei pentru a inlatura monarhia romana si vor face exact ce au facut si in Bulgaria. Asa fiind, cred ca o plecare in strainatate sau eventual chiar o abdicare din partea Majestatii Voastre e de preferat cu mult ca urmare al unui conflict cu Sovietele decat in urma unui conflict cu instrumentele lor din tara. In perfidia lor, Sovietele vor pretinde, asa cum au procedat cu Bulgaria, ca ele respecta suveranitatea tarii si ca atare guvernul roman e Iiber sa faca ce vrea el cu monarhia tarii.”