Jurnal Vol.1

M-am apucat, din intamplare, sa rasfoiesc unul dintre zecile – am aproape o suta – de „Jurnale“ pe care le scriu de la 14 ani. Aproape toate, caiete dictando, cu sarma spiralata. Decenii, am purtat in ghiozdan, in servieta, in poseta, un astfel de caiet, pentru ca, fara buletin as fi putut circula, dar, niciodata, fara caietul cu sarma. Dar, sa fiu dreapta, Jurnalul n-a fost, pentru mine, doar „un tovaras de drum“, ci si urechea care asculta cand peretii aveau urechi. Ei cu urechile lor, eu cu urechea mea prinsa in sarma spiralata. Cand eu taceam malc, sarma „prindea“. Nu chiar tot, dar ceva-ceva, prindea. ECATERINA OPROIU