Din teama de a nu-si risipi minunea neinceputa a fiintei, Carina refuza sa intre in felurile de viata neautentica ale celorlati: refuza distractiile, intalnirile, curtea baietilor… Frumusetea fetei vine din faptul ca stie sa ramana, cu firesc si gratie, in inima propriei asteptari.
Nu cumva trebuie sa intalnesti exceptia in altul pentru a o actualiza pe a ta? Si atunci? Ce lucru extraordinar poate sa se intample in viata unei fete care se rezuma la a merge prin oras si a picta obsesiv podul de pe Arno?
La capatul asteptarii Carinei, trebuie sa se intample ceva «iesit din comun». Dar exista oare ceva mai iesit din comun decat indragostirea? Cand doua fiinte «cad in dragoste», ele evadeaza intr-un «altundeva» care recurge doar intamplator la semnele acestei lumi. Cum va arata iubirea Carinei daca ea nu e comensurabila cu nimic din viata obisnuita?
Am citit fermecat povestea «imposibilei iubiri» a Kayei de Vos, cu gandul la trecatoarele noastre intalniri pamantene cu absolutul. Nu e minunat sa simti zvonul unei lumi careia, desi n-ai vizitat-o niciodata, ii pastrezi amintirea? - Gabriel Liiceanu

O studenta se indragosteste de un barbat fara trecut, misterios si fascinant, aparut de niciunde in viata ei; o tanara de o frumusete neobisnuita dispare fara veste dupa o noapte de dragoste, lasand in urma intrebari fara raspuns; o femeie la varsta maturitatii isi urmeaza sotul in spatiul straniu al unei alte dimensiuni — trei povesti de dragoste, trei destine penduland intre real si fantastic si un oras care le impleteste surprinzator: Florenta. In acest loc al tuturor promisiunilor, iluziilor si sperantelor, viata se scurge in ritmul inimii, vegheata de batranul Ponte Vecchio, martorul mut al atator istorii emotionante.
O carte frumoasa ca o pictura florentina despre puterea iubirii de a spulbera tabuuri si prejudecati, de a arunca in aer barierele spatiului si timpului si de a asterne punti intre lumile vazute si cele nevazute.