Aceste randuri nu sunt create din imaginatie, aceste randuri sunt nascute din durere; din realitatea vietii mele; dintr-o sfasiere mai presus de orice as putea asterne vreodata pe hartie, dar din care incerc sa mai strecor ceva venin, din cand in cand, prin scriere. Aceste randuri nu sunt dintr-un candva, acel odinioara sau un alt timp indepartat pe care sa-l trecem in uitare si sa-l dam la o parte ca fiind prafuit. Nu! Aceste cuvinte sunt de acum, sunt de aici, dintr-un prezent mereu continuu pentru inima mea, pentru viata mea si poate pentru ale multora dintre parintii ramasi fara copiii lor. Cand le cititi eu simt, cand le cititi pe mine ma doare. Astazi. Chiar in secunda in care gandul v-a zburat la mine si la copilul meu! Puneti mana pe aceste cuvinte, atingeti literele si ganditi-va ca pentru ele eu mi-am dat sufletul… ingropat langa copilul meu.