Se pare ca Teodor Bordeianu nu se solidarizeaza neaparat cu generatia sa in ce priveste interesul pentru realitatea imediata, autoreferentialitate si biografism, literaturizarea sordidului etc. Inspirat de maestrii literaturii absurdului, el creeaza proze cu suspans si multa ambiguitate, manifestandu-si si inclinarea catre naratiunea parabolica. Desi printre randuri se poate intrevedea o geografie concreta in care se misca personajele, eroii acestei carti traiesc drame ale omului de oricand si de oriunde, marcat de ambiguitati si incertitudini, de frici banale sau de angoase existentiale, pus fata in fata cu propriul destin. Atent la sugestivitatea cronotropului, autorul isi plaseaza, de cele mai multe ori, personajele intr-un cadru in care persista elemente romantice, cititorul fiind introdus, chiar prin primele fraze, intr-un univers in care se insinueaza, abia perceptibil, misticul. - Lucia Turcanu