La 'Paradisul femeilor'
La 'Paradisul femeilor'
Romanul acesta este o fresca in culori vii a lumii comertului parizian intre anii 1860−1870, deoarece Zola, atent la toate aspectele moderne ale vremii sale, a redat, intr‑un mod uluitor de verosimil, concurenta comerciala acerba, acapararea spatiului urban si a clientelei de catre un mare magazin modern, ceea ce a dus la falimentul inevitabil al micilor pravalii din cartier, ai caror patroni priveau cu o furie neputincioasa cum le scad vanzarile si cum sunt, unul cate unul, scosi de pe piata.
„Societatea lui Zola e o mare sumbra, cateodata o cloaca, ale carei secrete nu sunt alcoolismul si nedreptatea, ci efortul rabdator sau exagerat al oamenilor de a trai aceste fatalitati. [...] Zugravirea societatii reinvie, fara voie, tragedia: un grup uman, niste destine, o fatalitate. Toate elementele unei arte care depaseste literatura descriptiva si creeaza, dincolo de realismul banal, marile cicluri naturaliste unde, pentru prima oara, omul e infatisat deopotriva in destinul sau biologic, social si cosmic.”R.-M. Alberes
Fragment din cartea La "Paradisul femeilor" de Emile Zola
"Genevieve, cu capul plecat pe un umar, ca si cum parul ei negru i-ar fi apasat prea greu fruntea palida, il cerceta pe vanzator, care zambea; in privirea ei se vedea limpede o banuiala, o dorinta de a scruta constiinta lui Colomban sa vada daca la auzul cuvintelor de lauda, cuprins de remuscari, nu va rosi. Dar baiatul, obisnuit cu comediile comertului, isi pastra aerul linistit, dulceag, cu o cuta de siretenie in dreptul gurii.
„Societatea lui Zola e o mare sumbra, cateodata o cloaca, ale carei secrete nu sunt alcoolismul si nedreptatea, ci efortul rabdator sau exagerat al oamenilor de a trai aceste fatalitati. [...] Zugravirea societatii reinvie, fara voie, tragedia: un grup uman, niste destine, o fatalitate. Toate elementele unei arte care depaseste literatura descriptiva si creeaza, dincolo de realismul banal, marile cicluri naturaliste unde, pentru prima oara, omul e infatisat deopotriva in destinul sau biologic, social si cosmic.”R.-M. Alberes
Fragment din cartea La "Paradisul femeilor" de Emile Zola
"Genevieve, cu capul plecat pe un umar, ca si cum parul ei negru i-ar fi apasat prea greu fruntea palida, il cerceta pe vanzator, care zambea; in privirea ei se vedea limpede o banuiala, o dorinta de a scruta constiinta lui Colomban sa vada daca la auzul cuvintelor de lauda, cuprins de remuscari, nu va rosi. Dar baiatul, obisnuit cu comediile comertului, isi pastra aerul linistit, dulceag, cu o cuta de siretenie in dreptul gurii.
Baudu striga din ce in ce mai tare, acuzand desfasurarea salbaticilor de peste drum, care se masacrau intre ei, care in lupta lor pentru existenta vor sfarsi prin a distruge familia. Si-i pomeni pe vecinii lor de la tara. Alde Lhomme, mama, tatal, fiul, tustrei angajati in „baraca”, si oameni care nu cunosteau viata de familie, isi duceau zilele in afara, nu mancau acasa decat duminicile, o viata de hotel si de mese cu meniu fix! Desigur, sufrageria aceasta nu era prea mare, ar fi dorit-o mai luminoasa si mai aerisita, dar cel putin viata lui era aici unde a trait cu dragostea alor sai. Si in timp ce vorbea, ochii i se roteau in jurul camarutei, cutremurandu-se la gandul nemarturisit ca intr-o zi „salbaticul" de peste drum ar fi putut izbuti distruga negotul, sa-l scoata din barlogul unde ii era atat de cald, intre sotia si fiica lui. Cu toata siguranta pe care o afecta cand prezicea ca ei se vor da peste cap, era ingrozit in sinea lui, caci simtea destul de bine cum cartierul era cotropit - inghitit, incetul cu incetul."
36.90Lei
36.90Lei
Primești 36 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Romanul acesta este o fresca in culori vii a lumii comertului parizian intre anii 1860−1870, deoarece Zola, atent la toate aspectele moderne ale vremii sale, a redat, intr‑un mod uluitor de verosimil, concurenta comerciala acerba, acapararea spatiului urban si a clientelei de catre un mare magazin modern, ceea ce a dus la falimentul inevitabil al micilor pravalii din cartier, ai caror patroni priveau cu o furie neputincioasa cum le scad vanzarile si cum sunt, unul cate unul, scosi de pe piata.
„Societatea lui Zola e o mare sumbra, cateodata o cloaca, ale carei secrete nu sunt alcoolismul si nedreptatea, ci efortul rabdator sau exagerat al oamenilor de a trai aceste fatalitati. [...] Zugravirea societatii reinvie, fara voie, tragedia: un grup uman, niste destine, o fatalitate. Toate elementele unei arte care depaseste literatura descriptiva si creeaza, dincolo de realismul banal, marile cicluri naturaliste unde, pentru prima oara, omul e infatisat deopotriva in destinul sau biologic, social si cosmic.”R.-M. Alberes
Fragment din cartea La "Paradisul femeilor" de Emile Zola
"Genevieve, cu capul plecat pe un umar, ca si cum parul ei negru i-ar fi apasat prea greu fruntea palida, il cerceta pe vanzator, care zambea; in privirea ei se vedea limpede o banuiala, o dorinta de a scruta constiinta lui Colomban sa vada daca la auzul cuvintelor de lauda, cuprins de remuscari, nu va rosi. Dar baiatul, obisnuit cu comediile comertului, isi pastra aerul linistit, dulceag, cu o cuta de siretenie in dreptul gurii.
„Societatea lui Zola e o mare sumbra, cateodata o cloaca, ale carei secrete nu sunt alcoolismul si nedreptatea, ci efortul rabdator sau exagerat al oamenilor de a trai aceste fatalitati. [...] Zugravirea societatii reinvie, fara voie, tragedia: un grup uman, niste destine, o fatalitate. Toate elementele unei arte care depaseste literatura descriptiva si creeaza, dincolo de realismul banal, marile cicluri naturaliste unde, pentru prima oara, omul e infatisat deopotriva in destinul sau biologic, social si cosmic.”R.-M. Alberes
Fragment din cartea La "Paradisul femeilor" de Emile Zola
"Genevieve, cu capul plecat pe un umar, ca si cum parul ei negru i-ar fi apasat prea greu fruntea palida, il cerceta pe vanzator, care zambea; in privirea ei se vedea limpede o banuiala, o dorinta de a scruta constiinta lui Colomban sa vada daca la auzul cuvintelor de lauda, cuprins de remuscari, nu va rosi. Dar baiatul, obisnuit cu comediile comertului, isi pastra aerul linistit, dulceag, cu o cuta de siretenie in dreptul gurii.
Baudu striga din ce in ce mai tare, acuzand desfasurarea salbaticilor de peste drum, care se masacrau intre ei, care in lupta lor pentru existenta vor sfarsi prin a distruge familia. Si-i pomeni pe vecinii lor de la tara. Alde Lhomme, mama, tatal, fiul, tustrei angajati in „baraca”, si oameni care nu cunosteau viata de familie, isi duceau zilele in afara, nu mancau acasa decat duminicile, o viata de hotel si de mese cu meniu fix! Desigur, sufrageria aceasta nu era prea mare, ar fi dorit-o mai luminoasa si mai aerisita, dar cel putin viata lui era aici unde a trait cu dragostea alor sai. Si in timp ce vorbea, ochii i se roteau in jurul camarutei, cutremurandu-se la gandul nemarturisit ca intr-o zi „salbaticul" de peste drum ar fi putut izbuti distruga negotul, sa-l scoata din barlogul unde ii era atat de cald, intre sotia si fiica lui. Cu toata siguranta pe care o afecta cand prezicea ca ei se vor da peste cap, era ingrozit in sinea lui, caci simtea destul de bine cum cartierul era cotropit - inghitit, incetul cu incetul."
Detaliile produsului
De același autor
Review-uri
Vornicu Magdalena Irinuca
24/04/2020 22:28
Achiziție verificată
O poveste de dragoste nemaipomenita!
Arată mai mult
1 din 1 de rezultate
