La Sinca Veche m-am spovedit lui Dumnezeu este un roman profund si dramatic despre conditia fiecaruia dintre noi, marcata deopotriva de datele biologice, de presiunea modelului social si de neprevazutul care ne construiesc destinul. Iar Eliza, eroina-narator, imbogateste cu siguranta galeria marilor personaje ale literaturii romane din familia Marei sau Vitoriei Lipan, de care se distinge prin vointa de emancipare si orgoliul de a-si controla destinul.  Caci „spovedania” presupune in ritualul crestin identificarea si asumarea propriilor greseli fata exigentele Perfectiunii Divine, dar mediata de preot, ceea ce Eliza refuza.  Confruntarea cu semenii, cu limitarile si prejudecatile sociale, cu intamplarile de tot felul, cu Dumnezeu chiar, in momente de criza, vor capata sens pe masura pretului acceptat.  

 

La Sinca Veche m-am spovedit lui Dumnezeu este o spovedanie sui-generis, o lectie de izbavire. O revelatie cu multiple valente, care impune un nume nou in literatura romana si da cititorului sansa de se depasi, regasindu-se! - Nicolae Marinescu