Joana, o fetita de numai 10 ani dintr-un sat din Polonia, incepe sa cunoasca dezamagirile vietii de la o varsta frageda.
 

Ajunsa la varsta adolescentei, Joanna va primi lectii si mai dure. Filip, mare ei iubire este cel care o invata ca prietenia si iubirea merg mana in mana cu tradarea si dependenta, realizand ca nimic din ce isi imaginase ca avea sa fie viata ei, nu se intamplase.
 

Cand spera ca in sfarsit a gasit iubirea alaturi de Filip, descopera ca acesta are o pasiune mai presus de ea. Joana urmeaza sa invete lectii profunde ce aveau sa ii schimbe total perceptia fata de tot ceea ce credea ea ca stie; despre prietenie, familie, iubire si chiar despre ea insasi.
 

Dependenta se afla in noi toti. Ea priveste, se asaza, ne asteapta... Zidul pe care il creeaza este atat de puternic, incat nici iubirea nu mai poate trece de el; ea separa prima data sinele de cel dependent, apoi pe toti dragi, de el.
 

"Nu pot sa definesc concret ce este iubirea, dar o simt. Iubire este atunci cand Agata ma strange de mana si ma incurajeaza sau cand Rafal munceste mai mult pentru a nu fi nevoite sa o facem noi. Iubirea este atunci cand mama si tata rad, cand stam toti la masa si suntem fericiti aparent fara motiv. 

Doar pentru ca este liniste acasa si suntem toti. Iubirea este atunci cand bunica economiseste fiecare banut pentru a-mi lua mie si fratilor mei cadouri. 

Spune ca fericirea de pe chipurile noastre cand le primim nu are egal. E fericita si ea vazandu-ne pe noi bucurosi. Si mai este atunci cand imi mangaie parul inainte de culcare si imi spune o poveste. La fel, atunci cand imi este frica de ceva, ea ma imbratiseaza si imi spune ca totul va fi bine. Si o cred, pentru ca de cum ma strange in brate, orice suparare dispare.

Si acum ca ea a plecat, ma intreb cum oare voi trai fara ea si fara iubirea pe care mi-o oferea. Am crezut ca iubirea rezolva toate problemele. Si mai ales ca atunci cand iubesti, ramai...

Cel mai frica imi este ca bunica ma va uita si nu ma va mai iubi la fel de mult."