Sunt cuvinte ale Parintelui Arsenie pe care le auzi la un moment dat rostite de catre cineva din proximitatea sa de oarecand si care reverbereaza apoi mereu in tine. si nu neaparat ca apoftegme transmutate in adevaruri de credinta cu valoare de dogma (desi intalnesti o multime de formulari si din acest registru la Parintele), cat tranzitari de sens pe care fiecare dintre noi le resimte ca jalonari tamaduitoare de ratacire in drumul catre imparatie.
Lasati-va in grija lui Dumnezeu... e unul din acele cuvinte pentru mai tarziu pe care Parintele Arsenie il lasa drept mostenire ucenicilor sai de oarecand si din totdeauna. Eu l-am auzit intr-o seara de iarna, in mistuirea unei marturisiri cu totul binecuvantate a uneia dintre acele credincioase care l-au cautat si pretuit pe Sfantul Ardealului asa cum sunt cinstiti marii oameni ai lui Dumnezeu. Oricare dintre marturiile acestui volum e o rana pentru tacerile celorlalti, multi, care isi refuza cu ostentatie reperele unei dialectici proprii comuniunii cu Sfintii si, cu necesitate, a comuniunii unii cu ceilalti. De aceea convorbirile, interviurile din aceasta carte sunt inca o incercare de a proba modul in care Dumnezeu iubeste Neamul acesta, daruindu-i oameni providentiali, vectoriali. Am intalnit, si de aceasta data, ucenici ai Parintelui Arsenie care poarta in sine acea gingasie si candoare ultimativa a intalnirii cu Sfintii. Fie ca sunt slujitori ai Sfintelor Altare sau isi fac ascultarea in deplina miresie cu Hristos Domnul (maicile de la Tismana, de pilda), fie ca sunt credinciosi care isi lucreaza mantuirea intr-o discretie pilduitoare in comunitatile lor (din diferite zone ale tarii), glasul lor conjugat imparte viata fiecaruia dintre ei in doua etape fundamentale: inainte si dupa intalnirea cu Parintele Arsenie Boca.
Ceea ce se intampla acum la Prislop si, de acolo, in intreaga tara e inca un inceput de minune in Biserica noastra. si spun inceput, pentru ca suntem deplin incredintati ca lucrarea sa are un metabolism ce va coagula vremile si isi va regenera mereu continuturile. Iar fiecare zi aproape de Parintele Arsenie e un inceput in miniatura al Vesniciei...
Unii oameni sunt sau au fost recunoscuti de Biserica drept sfinti. Altii… merita sa fie. insa lucrarea lor e intotdeauna dependenta si de disponibilitatea noastra sincera, responsabila, de a sti sa pretuim darul lui Dumnezeu.