O lucrare dedicata bisericii de lemn ne poarta in mai multe locuri si timpuri, care ni se deschid ca ferestre ale memoriei. Incercam sa ne acordam cu istoriile unor asezari satesti, in dorinta de a intelege fosta viata a acestora. Intalnim sate strabatute de rauri, cu livezi si case, cu biserici, cu imagini zugravite, pe peretii de lemn, mai lesne sau mai greu de descifrat, intalnim oameni cu numele lor de fondatori si mesteri, credinciosi daruitori de icoane si carti. Incet, incet, intri intr-un univers al spiritului, in care te simti solidar cu predecesorii. Fondate de ctitori tarani, cu osteneala intregii comunitati, insufletite de dulgherii locului si impodobite de zugravii care se incumetau cu mainile lor sa atinga mintea si sufletul, bisericile de lemn din Salaj, devin mai vechi si mai impacate cu viata lor. Oare avem forta de a le redescoperi?