Desi relativ inconsistenta, din punct de vedere al numarului de poeme/poezii adunate intre coperte, „Legea primaverii” releva cititorului o scriitura teribil de consistenta, avand toate ingredientele care sa valorizeze cartea intr-atat, incat sa fie socotita una speciala, apartinand unui autor cvasi misterios prin discretia manifestata pana acum in plan literar, insa deosebit de personal, judecand dupa valoarea demonstrata fara pic de emfaza, natural, ce-si revendica un loc binemeritat printre condeiele inmuiate in har, altfel nu foarte multe, ale literaturii contemporane. Ramandandu-i datoria unei recidive pe masura. - Mihail Soare