„Legendele, scrise cu seama incepand cu anul 1872, pot fi grupate in doua nrari categorii: cele ist wice, prin care Alecsandri se inscrie si el in sirul poetilor care au imentionat sa Mzestreze literattna noastra cu o epopee sau inacar cu o serie epica deopotriva capabila sa-i valorifice trectuul si sa exalte patrimismul contemporanilor, si cele fantastice si naturiste, intim inrudite cu pastelurile si stilizand sugestii ale basmului popular.”

 

„S-acel rege-al poeziei, vecinic tanar si ferice,
Ce din frunze iti doineste, ce cu fluierul iti zice,
Ce cu basmul povesteste — veselul Alecsandri,
Ce-nsirand margaritare pe a stelei blonda raza,
Acum seculii strabate, o minune luminoasa,
Acum rade printre lacrimi cand o canta pe Dridri.” – MIHAI EMINESCU
Fragment:

" Legenba ciocartiei
„Lie, Lie,
Ciocarlie,
Zbori in soare,
Cantatoare,
Şi revina
Din lumina,
Pe pamant
Cu dulce cant!" (Poporal)

De cand erau ca iarba anticii codri desi,
Şi mici ca musunoaie Carpatii uriesi,
Si vaile profunde si latele valcele,
Ca pe o apa lina usoare valurele;
De cand in lume lupii erau pastori de oi,
Şi ursii cu cimpoaie manau cirezi de boi;
De cand purta-n cosite Ileana Cosinzana
O floare cantatoare, o floare nazdravana,
N-a fost copila-n viata mai dulce, mai aleasa,
Decat frumoasa Lia, fecioara-mparateasa!

Nascuta-n faptul zilei cu fata-n Rasarit,
Luceferii, vazand-o, mai viu au stralucit
Ferice de-a atinge cu-o raza argintie,
Cu ultima lor raza asa minune vie.
Şi astfel, de lumina cereasca dismierdata,
Ea, rasarind ca floare, a inflorit ca fata;
Ş-acum e fala lumii, a mintii incantare,
A inimilor farmec, a ochilor mirare,
Tot omul care-o vede, rapit, uimit simteste
Ca parca se renaste, ca inima lui creste,
Ca trece lin din iarna in dulce primavara,
Ca mii de paseri canta in sanu-i si pe-afara. (...) "