Rodica Ojog-Brasoveanu trimite cititorul cu secole in urma, atunci cand la tronul tarilor Romane se aflau inca domni pamanteni. Despre aceste vremuri vorbeste personajul cheie al cartii, Dimitrie Cantemir, in letopisetul sau „de argint“, asemenea acelor vremuri.

Intrigi boieresti, comploturi, deghizari, lupte pentru tron, povesti de dragoste – toate acestea incita la lectura si atrag cititorul in misterul unei lumi de mult apuse.
Fragment:

" „Cautatura pui de lele - aidoma cu a lui bunica-su, muieraticul cela de Ianache, si obrazul dogorat de faptura robita haladuielii de frunza frasinelului, iaca taina lui fecioru-meu."
Jupaneasa Irina nu se insela. Caci ochii dumnealui, adamante negre, trageau de pulpana licarind a ras ori dobandind, dupa prilej, sclipire sataniceasca. Si drumetind mereu la porunca Brancoveanului pe drumurile imparatiflor, mai dobandise boierul chip oaches asemeni fapturilor iscate si traite pe acele taramuri binecuvantate de Ziditor, unde soarele nu osteneste niciodata ca-i ghenar, florar ori brumarel. Daca mai adaugai surasul plin de vraja, buzele inchipuite anume de paganul Cupidon spre a da branci pacatului, si boiul sabuit si calit pe potriva lotrilor de apa, puteai pricepe de ce privirea tuturor muierilor aflate la serbarea marchizului de Ferriol il cautau cu dinadinsul.
Dimpotriva obiceiului Domniei sale, Radu Andronic poposi la casele dregatorului frantuz inainte de miezul noptii. De fel, musulmanul e cumpatat, supus Coranului si mai cu seama temator de cleveteala semenilor si biciul bostangiilor. Petrecerile fiind aprig osandite de Profet - Mahomed indragea doar matele si muierile, ingaduind patru de fiecare fes, cand cei mai multi purtatori de nadragi nu se descurca cu o singura catrinta turcaletii pusi pe zaiafet se ferecau in cotloane oblonite si zavo-rate unde nu putea patrunde ochi de iscoada. Aici vinul, muzicile si dantul, aprig afurisite pe pamantul Islamului, imbinau prapad ce-ar fi zbarlit de spaima teasta plesuva a Profetului.
Tot de teama aflatorilor, drept-credinciosii cu te miri ce dregatorii in tarla sultanului, siliti de socoate politicesti sa se Infatiseze la vreun benchet sau altul ale evropenilor din Pera, grijeau sa pastreze cump 'at, sa nu zaboveasca peste ceasul ru-gaciunii de noapte, salat-asa, si mai cu seama sa nu-si pangareasca limba gustand pocal cu tucsuiala, caci tot Mahomed, parintele, cugetase acum o mie si mai bine de ani in cetatea Medinei: „Cine bea vin, e ca si cum ar adora idolii."
Avand stiinta despre toate acestea, boier Radu Andronic se infatisase la conacul marchizului cam pe la orele unsprezece dupa cum i-o deslusea ceasornicul cu un singur ac pastrat in clapca bernevecilor lesesti. Socotea Domnia sa ca e clipa priel-nica pentru a-l dibui pe Galimet Surme daca acesta, poftit fiind la sindrofie, si logofatul stia ca fusese poftit de la un pisar al cancelariei france, hotarase sa. vina.
Dupa cum deprinsese in Bucuresti inca de la varsta de cincisprezece ani, cand ucenicea dimpreuna cu alti feciori de boieri sau targoveti mai rasariti in camarutele Cancelariei Negre mestesugul de iscoada, boier Radu Andronic invesmantase strai alb. Nadragii, contasul, mantia de hermina din piele de ren, camasa, nour primavaratic din horbota de Anglia, toate tineau culoarea omatului ce napadise Stambulul. Argint sclipea doar in pieptarul scurt taiat dupa indemnul lui jupan Jean Dormeau de Vise, a carui foaie de mode, Mercure Galant, povatuia frantujii muchelefi cum anume sa-si sabuiasca straiele. Brumate cu argint erau si penele de strut de la palaria tot din piele de ren cu gardini largi, iar pe degete, la manerul pumnalului de Damasc si la cataramile botforilor, rubine mascate felureau ape neguroase fulgerate de flacara. "