Mai sunt
00
00
00
00
X
Categorii:
inchide meniul
-
Noutati 2021
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Levantul - Mircea Cartarescu

3

61.75  Lei 65  Lei

sau 6175 de puncte. Detalii.

In Stoc

Cod: HUM978-973-50-5202-7

An aparitie: 2016

Autor: Mircea Cartarescu

Categoria: Literatura contemporana

Editura: HUMANITAS

Format: 210 x 150 mm

Nr. pagini: 288



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 90 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

 

• Autor distins cu Thomas Mann Prize pentru literatura

Editie adnotata de Cosmin Ciotlos

L-am inceput in 1987, cred ca era primavara. Eram un amarat de profesor la o scoala generala din fundul Colentinei, proaspat casatorit si cu o proaspata fetita in carucior. Am inceput Levantul pe un colt de masa de bucatarie acoperita cu musama, batand la masina cu o mana, iar cu cealalta impingand carutul inainte si-napoi pe vinilinul murdar al bucatariei. Timp de un an si jumatate am scris vreo sapte mii de versuri lasandu-ma, pur si simplu, purtat de „zefirii“ stilurilor si-ai prozodiei. Dupa vreo trei canturi am stiut ca poemul avea sa fie o epopee clasica, in douasprezece parti, si ca va cuprinde o lume autosuficienta si completa, cu geografia si istoria ei, cu povestile ei amoroase si politicesti, cu intrigile si tradarile ei, cu filozofia si fantasmele ei. Ultimele parti, tot mai transparent pamfletare, le-am scris cu urechea lipita de radio, ascultand, ca toata lumea, Europa Libera. Voda „si al lui perfect orand“ mai aveau foarte putin de trait… Am terminat poemul prin toamna lui 1989, cu cateva luni inainte de „revolutiunea“ ce-avea sa se dovedeasca la fel de suspecta ca si cea din poema mea: „Stiu, e un esec penibil, stiu, taruki si paluki…“ - Autorul

Fragment din „Cantul al doisprezecelea”:
 
„Floare-a lumilor, otrava ce distili intre petale,
Semiluna care aur pui pa turle da cristale,
Vis al lenesei cadine ce pe perini de atlaz
Fundul greu strevede dulce pan salvarii de siraz,
O, Levant, ostroave-n marea limpezita ca paharul,
Sertaras unde miroasa cimbrul si enibaharul
Ce Dimov intr-o poema n-apuca a mai descri,
Zeci de tronuri hade-n cari sade cate-un Hangerli,
O, Levant, Levant feroce ca si pruncul care bate
Cuie intr-o pisicuta adormita — cine poate
Neagra ta tristete-a trage-n al sau pept si a sta viu?
Cand pornii poema asta cat eram de cilibiu!
Joaca imi parea a face sa traiasca-n epopee
Spanga de barbat alaturi de pept fraged de femee,
Stiluri mult sofisticate sa aduc dantr-un condei
Cum calugarul infloare pergamintul da minei.
Ticluiam, cu muzichie da clavir si da spineta,
Vreo istorie pe apa, vreun soi de opereta,
Plictisit fiind de joasa poesie-a vremii noastre...
Cum suceste cofetarul acadele roz, albastre
Impleteam si eu la frase, umilitul condeier
Radicand nu turnul Babel, ci doar tortul lui Flaubert.”

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 90 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

De acelasi autor

commentarii
Rating general al produsului
3 (3 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
Aș fi vrut să-mi placă Levantul *foarte* mult. Dar n-a fost cazul. Am găsit pasaje excepționale, spumoase, pline de umor, cu trimiteri și paralele la literatura noastră și-a lumii etc., DAR am găsit și pasaje tipice, somniferice, cauzatoare de plictis. Asta este, fascinația pentru cărtărescianism mi-e (încă?!) necunoscută

Simona66 08/27/2020
Levantul este un poem epic care se petrece candva in sec. XVIII despre un tanar poet, Manoil, care se porneste din Levant spre Valahia pentru a-l da jos domnitorul fanariot. Pe parcursul calatoriei Manoil se intalneste cu soru-sa, un pirat, un inventator, un francez, si tot felul de alte personaje care i se alatura. Urmeaza o calatorie cu un zepelin, o intalnire cu niste statui care-i prevestesc viitorul, o confruntare cu o batrana care prin metamorfoza ei intr-o femeie gigant recreeaza Big Bang-ul si tot felul de alte aventuri pana ce personajele ajung la confruntarea finala cu Voda, care ia o intorsatura neasteptata.Toate astea sunt povestite in 12 canturi de un narator care se implica direct in poveste. Acesta invoca muzele sa-l inspire, asemenea canturilor homerice, face aluzii la masina de scris la care scrie cartea, la slujba de profesor al autorului etc. La un moment dat autorul insusi este intrerupt din scris de Manoil, care iese din pagina si vrea sa-l traga cu el in poveste. Inainte sa fie capturat el scrie:EU, MIRCEA CARTARESCU, AM SCRISL E V A N T U LINTR-UN MOMENT GREU AL VIETIIMELE, LA VIRSTA DE TREIZECI SIUNU DE ANI, CIND, NEMAICREZINDIN POEZIE (TOATA VIATA MEA DEPINA ATUNCI) SI IN REALITATEALUMII SI IN DESTINUL MEU IN ACEAS-TA LUME, M-AM HOTARIT SA IMIOCUP TIMPUL CLOCIND O ILUZIE.Redactarea e cea din carte. Stiu, suna ca WTF?? Dar Cartarescu reuseste sa imbine cu atata dibacie toate stilurile si jocurile astea ca nu m-am gasit nicio clipa nepurtat de val.Celalalt aspect remarcabil al stilisticii textului sunt imitatiile stilurilor poetilor de-a lungul istorie literaturii romane. Monologul lui Manoil cu care incepe cartea e foarte eminescian: O, Levant, in cari zefirul umfle-ai sei obraji de zeu,Cu simtiri aprinse umpli neguros sufletul meu!O, Levant, Levant ferice, cum nu simti a mea turbare,Cum nu vede al tau ochiu cu vapai de chihlimbareNoaptea turbure din peptu-mi, zbuciumul ce am in sin,De cind sunt destept pe lume, de cind stiu ca sunt roman!In alt moment unul din personaje recita o poezie ce ar putea fi a lui Bacovia: E seara si ninge-ndesat.Zapada-n zapada se lasa,Si-abia ma mai misc inghetat,Si-abia mai stiu drumul spre casa.Impresia generala pe care mi-a lasat-o cartea e ca nu am mai citit nimic de genul asta pana acuma. Cu siguranta nu de la un autor roman, si nu atat de reusit. Chiar si in momentele cele mai sui (vezi mai sus) povestea reuseste sa mentina totul inchegat fara sa-mi fi dat impresia ca autorul a luat-o razna.

Lau34 06/18/2020
Nu mi-a placut niciodata deconstructia de dragul deconstructiei, asa ca din randul romanelor postmoderne, m-am indreptat intotdeauna spre cele care nu calca in picioare ce a fost inainte, ci incearca sa revalorifice, sa repuna in context, dar, in acelasi timp, reusesc sa se distanteze. Din categoria aceasta, Levantul lui Mircea Cartarescu este printre cartile in care functioneaza cel mai bine acea logica a reinnoirii de care vorbea Matei Calinescu.Levantul musteste de tehnici literare dintre cele mai diverse si mai surprinzatoare, acoperind practic toata literatura romana. Intilnim astfel stilul romantios, incarcat de patos, specific incercarilor literare de final de secol XVIII si inceput de secol XIX, stilul incarcat de patos nationalist al scriitorilor pasoptisti, se trece, evident, prin romantismul eminescian, ajungindu-se la stilul celor mai recente scrieri. (cronica:

sus
Feedback Wishlist
// // //