Cum ar fi să trăiești în Paris în anii 1940 și să crezi ca ai toată viața înainte? Abia te-ai căsătorit, ai o librărie în care te simți cel mai bine și reușești să ai acolo și o cameră secretă, ascunsă după rafturile de cărți. Prietenul tău cel mai bun a făcut-o. Soția ta vrea să lupte, mai ales ca nu poate înțelege de ce Franța a renunțat așa de simplu în fața germanilor. Poate nu au fost bombardați, poate și-au păstrat clădirile intacte, însă poliția franceză instigă populația să fie unul împotriva altuia, să nu aibă încredere în nimeni. Jacques e acel om care nu vrea să intre în conflicte, însă nu va putea sta deoparte. O vor ascunde pe vecina lor engleză în camera secretă pentru a o salva de la închisoare. Apoi va ascunde rând pe rând oameni care au nevoie de ajutor. Într-o zi va întâlni un englez aviator care nu știa o boabă franceză. Imediat îl salvează de cei care verificau actele. Îl ascunde și apoi va fi preluat de o aripă a Rezistenței. Însă cel mai crunt e atunci când ajunge pe ultima sută de metri în cartierul unde trăiesc evrei. Aceștia sunt deportați. Vroia sa-si salveze prietena pe care o ajutase când era însărcinată și părăsită de tatăl copilului. Dar e prea târziu. Însă aceasta reușește să o împingă pe fetița ei spre el. Apoi o altă fată e lângă el și chiar un bebeluș. Se întoarce acasă cu 3 copii. Iar apoi găsește un copil rătăcit cu o valiză mică, care nu-și găsește tatăl, având și ochelarii rupți în buzunar. Îl aduce și pe acesta acasă. Dacă ar putea să salveze toți copii! În acest timp încă are speranța ca soția trăiește, după ce evadase din închisoare. Au loc de întâlnire pe terasa Sacre Coeur în fiecare an la aniversarea nuntii lor. În viață contează foarte mult speranța în mai bine și bunătatea, mai ales în vremuri dramatice. Altfel am fi doar roboti fără compasiune și fără respect sau înțelegere.