Daca o indiviziune succesorala a luat nastere, prin vointa legii sau prin vointa autorului succesiunii, atunci, mai devreme sau mai tarziu, aceasta va trebui lichidata. Iar lichidarea unei indiviziuni succesorale constituie una dintre cele mai pasionante si dificile probleme de drept succesoral. Este momentul in care se vor intalni mostenitori legali rezervatari, legatari, donatari, fiecare exhiband interese proprii. Se vor face calcule, evaluari, se vor devoala si imputa donatii si legate, se vor face amputari ale drepturilor celor gratificati, toate la cererea si in interesul unei categorii de mostenitori legali care inca domina dreptul succesoral: mostenitorii rezervatari. Tumultul vietii unei intregi familii va coplesi rationamentele si regulile juridice.

 

Din acest motive, o lichidare succesorala voluntara are nevoie de reguli si de un profesionist al dreptului specializat, care sa le puna in aplicare: notarul. In amonte, planificarea succesorala patrimoniala constituie o piesa centrala aflata, in buna masura, in competenta notarului: acte post mortem, donatii raportabile, legate, liberalitati in trei, partaje de ascendent, avantaje matrimoniale. Apoi, lichidarea propriu-zisa: o privire finala, de ansamblu, asupra patrimoniului succesoral, recompunerea acestuia, calcule si evaluari, metode si sectoare de imputare, modalitati de reductiune, iata numai cateva dintre provocarile unei lichidari voluntare a succesiunii, aflate tot in competenta si experienta notarului.

 

Teza noastra constituie, asadar, o trusa juridica complexa, care contine toate instrumentele necesare fie pentru a planifica o succesiune, fie pentru a o lichida.