Norocul nu implica existenta altor calitati, cum ar fi tenacitatea, setea de cunoastere, scanteia istetimii combinata cu valvataia inteligentei, spiritul analitic, dar si cel sintetic si toate celelalte de care Dumnezeu mi-a facut parte din belsug si de care ma bucur in continuare, chiar daca ghinionul se tine scai de mine. Norocul nu e altceva decat un dar umilitor, un fel de "pica para malaiata in gura lui natafleata", un cadou otravit, un cal troian si parerea mea este ca ar trebui ca, in cazul in care ai noroc sub forma continuata, sa incepi sa-ti pui serioase intrebari privitoare la inteligenta ta si, la un moment dat, sa ai curajul sa te suspectezi de prostie. Te poti impaca treptat cu acest gand, spunandu-ti ca nu toti au norocul sa fie inteligenti, afirmatie care ar dovedi pe deplin faptul ca esti prost, intrucat este un nonsens grosolan, norocul fiind apanajul oricui, dar in niciun caz al celor inteligenti. Traind in cercul vostru stramt, norocul va petrece este o dovada suplimentara in acest sens, ca sa nu mai vorbim despre expresia pe care am folosit-o deseori, confruntandu-ma cu reusitele surprinzatoare ale unora, prost sa fii, noroc sa ai.