Fragment din cartea "Linistea de dinainte. Despre originile neasteptate ale unor idei radicale" de Gal Beckerman:

"In anii de dupa moartea lui Stalin, in 1953, Uniunea Sovietica a putut sa respire. A fost o perioada cunoscuta sub numele de Dezghet si, asemenea multora din generatia ei, Natalia Gorbanevskaia a fost modelata de usoara deschidere pe care aceasta perioada a adus-o dupa ani lungi de teama si crime generalizate. Nikita Hrusciov, noul lider, si-a rostit "discursul secret" in 1956, denuntand cultul personalitatii practicat de Stalin, precum si conducerea sa represiva. O noua gandire, noi forme si culori au reusit sa-si faca loc. Picturi semnate de Picasso au fost expuse la Moscova si Leningrad, si Natasa, asa cum ii spunea toata lumea, s-a grabit sa le vada impreuna cu prietenii ei de la universitate. Dar pentru intelighentia urbana, acest moment ametitor prezenta de asemenea un nou set de complicatii. Doar cu cateva zile inainte ca operele cubiste sa ajunga la Ermitaj, tancurile sovietice strivisera brutal Revolutia Maghiara. Nu mai era clar ce tipuri de actiuni ar fi impins regimul la limita. Sub Stalin, daca testai limitele libertatii, riscai sa fii trimis intr-un gulag siberian sau sa fii dus in beciul unei inchisori si impuscat. Dar cat de departe puteai sa mergi acum? Terenul, desi curatat de minele antipersonal, inca mai avea gropi adanci in care puteai sa cazi sau pietre ascutite peste care trebuia sa treci. Ce ar fi provocat regimul? Cat de critic puteai fi si ce anume puteai critica? Ce arta era permisa? Si ce fel de adevaruri dificile puteau fi rostite cu o voce mai sonora decat o soapta? Terenul pentru testarea acestor intrebari a fost samizdatul. Termenul a rezultat din contopirea cuvintelor "auto" si "publicare" - de obicei sub forma unui manuscris tiparit si a fost din toate punctele de vedere un produs unic al Dezghetului. La inceputul anilor 1960, acesta a reprezentat metoda clandestina de lecturare a romanelor, prozei scurte, poeziilor, eseurilor politice si memoriilor care nu ar fi trecut niciodata de cenzura de stat sovietica. Scrisul clandestin a devenit rapid cea mai interesanta forma de scriere, trecuta din mana in mana in mod ilegal, un fel de fruct interzis. (O gluma populara din vremea aceea este despre o mama care, cand fiica ei a refuzat sa citeasca Razboi si pace, a retiparit-o ca samizdat, pentru ca mai apoi fata sa insface cartea si sa-i soarba fiecare cuvant.) In ce priveste o poeta infloritoare ca Natasa, care scrisese versuri de cand era doar o copila, Dezghetul a facut-o sa simta ca ar putea sa se exprime mai deschis, dar optiunile pentru ca lucrarile ei sa fie citite erau in continuare reduse. Pe vremea cand era studenta la filologie la Universitatea din Moscova, la sfarsitul anilor 1950, primele sale poezii au aparut la gazeta de perete a universitatii - pagini din foile volante au fost lipite in diferite locuri ale campusului, pentru a fi citite stand in picioare. Unii studenti au atacat-o, considerand-o "decadenta si pesimista" din cauza sentimentelor ei sumbre, legate de nefericirea in dragoste. Atunci a aflat si cat de periculoasa putea sa fie poezia in Uniunea Sovietica. Dupa inabusirea Revolutiei Maghiare, cativa dintre prietenii Natasei au fost arestati pentru poeziile lor si chiar ea insasi s-a trezit la faimoasa inchisoare Lubianka (locul in care o serie de detinuti fusesera impuscati in beci nu cu multa vreme in urma). La presiunile KGB-ului, a povestit totul despre crearea pamfietului care cuprindea versurile ofensatoare."