• Autor distins cu Booker Prize pentru literatura

Actiunea cartii scrisa de Thomas Keneally, distinsa cu prestigiosul Booker Prize, este povestea omului pe care razboiul I-a transformat intr-un inger al milei.

In umbra sinistra a Auschwitz-ului, un boem industrias german, Oskar Schindler, arian pursange, si-a riscat viata pentru a salva de la moarte un numar de 1.100 evrei, condamnati la exterminarein lagarele naziste. Prin actiunile sale pline de curaj, el si-a castigat dreptul de a fi considerat legenda vie a evreilor din Cracovia cotropita de germani. In ciuda eforturilor sale, Schindler nu a reusit sa salveze decat o mica parte dintre cei aflati in anticamera mortii. De altfel, pentru incercarile de a-i proteja pe muncitorii evrei din fabrica sa, a fost arestat de trei ori.

O capodopera fascinanta, ce socheaza prin relatarea unora dintre cele mai cumplite momente din istoria omenirii, o poveste de neuitat, extraordinara prin faptul ca este adevarata.

Fragment din cartea "Lista lui Schindler" de Thomas Keneally:

"La doua zile dupa vizita sefilor de fabrici la Plaszow, Schindler trecu pe la biroul provizoriu al comandantului Goeth, prezentandu-i acestuia complimentele sale, insotite de o sticla cu coniac. Stirea asasinarii Dianei Reiter ajunsese pana la birourile Emaliei, si era unul dintre motivele care-i intarise hotararea de a-si mentine fabrica in afara lagarului.

Cei doi uriasi statura fata in fata si intre ei se infiripa o legatura subtila, asa cum se intamplase in scurta intalnire dintre Amon si domnisoara Reiter. Ceea ce stia fiecare despre celalalt, era faptul ca amandoi se aflau in Cracovia ca sa faca avere, si deci Schindler va plati pentru fiecare serviciu. La acest nivel, Oskar si comandantul se intelegeau bine. Oskar avea darul specific negustorului de a trata oamenii pe care-i detesta de parca i-ar fi fost frati de sange. Il va induce atat de bine in eroare pe comandant, incat Amon il va considera intotdeauna pe Oskar un adevarat prieten.

Dar, din marturisirile lui Stern si ale celorlalti, este evident ca, inca de la inceputul cunostintei lor, Oskar il detesta pe Goeth ca pe un om care se pregatea sa ucida la fel de linistit ca un functionar ce se duce la birou. Ii putea vorbi lui Amon-administratorul, Amon-omul-de afaceri, fara sa uite insa ca in acest timp noua zecimi din fiinta comandantului se situau dincolo de nivelul normal al rationamentelor umane. Legaturile sociale si de afaceri dintre Oskar si Amon se desfasurau destul de bine ca sa tenteze pe oricine sa presupuna ca Oskar era intrucatva, si in ciuda vointei sale, fascinat de raul din acest om. De fapt, nimeni dintre cei care-l cunosc pe Oskar Schindler de atunci sau de mai tarziu nu a sesizat in realitate vreun semn care sa confirme asa ceva. Oskar il detesta pe Goeth in cei mai simpli si profunzi termeni. Dispretul lui va creste fara masura, iar cariera sa va demonstra dramatic acest lucru. In aceeasi ordine de idei, cu greu poate fi respinsa ideea ca Amon era un alter ego negativ al lui Oskar, nestapanitul si fanaticul calau care ar fi putut deveni acesta printr-o nefericita rasturnare a dominantelor sale.

Pe deasupra sticlei de coniac, asezate intre ei, Oskar ii explica lui Amon de ce nu putea sa-si mute fabrica la Plaszow. Fabrica sa era prea mare pentru a fi deplasata. Banuia ca prietenul sau Madritsch avea intentia sa-si mute muncitorii evrei acolo, dar instalatiile lui Madritsch erau mult mai usor de transferat, erau, de fapt, o serie de masini de cusut. Miscarea pieselor grele de metal implica probleme diferite, fiecare dintre acestea, asa cum se intampla in orice mecanism sofisticat, creandu-si anumite miscari si jocuri specifice. Muncitorii sai calificati se obisnuisera cu acestea, dar pe podeaua unei noi fabrici, utilajele isi vor forma un nou set de excentricitati. Vor urma intarzieri, iar reglajul va dura mult mai mult decat masinile mult stimatului sau prieten Julian Madritsch. Untersturmfhrerul va intelege ca, avand contracte de razboi importante de indeplinit, DEF nu putea sa-si permita sa piarda atat de mult timp. Herr Beckmann, care avea aceleasi probleme, isi concedia toti muncitorii evrei de la fabrica Corona - nu voia sa aiba de-a face cu toata tevatura coloanelor de evrei marsaluind de la Plaszow dimineata la fabrica si invers seara."