Literatura romana pentru bacalaureat - Poezia.
Epoci si ideologii literare se adreseaza elevilor de clasa a XII-a care se pregatesc pentru sustinerea examenului de bacalaureat.
Lucrarea contine o analiza sintetica a textelor literare lirice studiate la clasa, care apartin autorilor canonici, cat si o prezentare a epocilor si a ideologiilor literare.

Fragment:

" Amurg violet

Date despre autor si opera George Bacovia este cel mai insemnat poet simbolist al literaturii romane, apartinand perioadei interbelice. Originalitatea sa consta in impunerea unui nou univers de inspiratie, targui de provincie claustrant, si in intensitatea obsesiva cu care traieste spaima de moarte si de dezintegrare a naturii. Volumele sale de versuri, „Plumb", „Scantei galbene", „Cu voi", „Comedii in fond", „Stante burgheze", reprezinta variatiuni pe aceeasi tema a obsesiei. Fiecare anotimp prezentat de autor este un rezultat al propriei sale imaginatii; natura aduce permanent cu sine semnele trecerii catre moarte. Toamna, perioada a anului predilect bacoviana, este dominata de o ploaie continua, egala, monotona si parca ancorata 1n vesnicie. „Infernui acvatic" pe care il creeaza tinde sa inunde intreg universul. Semnele peisajului autumnal se identifica pregnant cu semnele mortii: iarba este „de plumb", florile sunt „carbonizate", parcul - „devastat", iar anotimpul „canta tunerar... din instrumente jalnice de lemn".
Aparitie. Tema Poezia „Amurg violet" apare in volumul de debut intitulat „Plumb", publicat in 1916. Ea se axeaza, aparent, pe tema naturii, anume prezentarea unui moment al zilei, amurgul. in esenta, poezia exprima conceptia despre lume si viata a autorului, prezentand, mai degraba, un peisaj interior.
Semnificatia titlului Titlul, repetat simetric la inceputul fiecarei strofe, este o metafora-simbol. „Amurgul", in sens propriu, este semiintunericul care se lasa dupa apusul soarelui si tine pana la venirea noptii (inserarea, crepusculul). in sens figurat, acest cuvant marcheaza o stare de incertitudine, de asteptare halucinatorie, un timp propice instalarii duratei imaginare; el anticipeaza varsta batranetii, sfarsitul iminent al existentei. Culoarea „violet", ultima din spectrul solar, prezenta in titlu si repetata obsesiv in poezie (laitmotiv), completeaza ideea de moarte, de apropriere inevitabila a ei.
Structura si semnificatii Textul este alcatuit din trei catrene, construite pe baza simetriei, care subliniaza repetabilitatea destinului. Fiecare strofa incepe cu versul „Amurg de toamna violet...", o fixare impersonala a momentului din zi si a anotimpului, si se sfarseste cu versul „Orasul tot e violet", ceea ce simbolizeaza ca aceasta culoare a cuprins intreg cadrul - „orasul" - un mediu claustrant, lipsit de perspectiva. Prima strofa este dominata de imaginea ,,plopilor", elemente ale naturii terestre, care sunt personificati („apar in siluete"). Ei sunt numi•i metaforic „apostoli in odajdii violete", misionari crestini in vesminte bisericesti, care oficiaza un ritual (acela al Inmormantarii). De la general (cadrul de ansamblu, „orasul violet") se trece la particular. In strofa a doua, este prezentata „multimea", ca fiind „o lume lenesa, cocheta", atinsa parca de semnele mortii, caci „pare violeta". in ultima strofa, verbul de persoana Intai „vad" (marca gramaticala a prezentei eului liric in text) interiorizeaza discursul, proiectandu-I intr-o lume a halucinatiei. Din „turn" (un punct stabil de referinta, dar si un loc al izolarii, o axa care leaga cerul de pamant), ochiul imaginatiel are vedenia aparitiei „voievozilor cu plete", „strabunilor", care formeaza o atmosfera halucinanta, dominata de culoarea violet. Din perspectiva eului liric, oarecum detasat in fata iminentei planul interior, al subconstientului, se confunda cu cel exterior si totul pare astfel cuprins de fiorul mortii. "