Primul roman al lui Diderot, "Bijuteriile indiscrete" (tiparit in 1748), se situeaza in acea galerie de opere licentioase, libertine sau de-a dreptul obscene de care "veacul bunului gusta (cum il numeste Mateiu I. Caragiale) nu ducea deloc lipsa. Aparuta desigur fara nume de autor, aceasta poveste erotica, invaluita in spiritul si gustul oriental al epocii, este totodata si un roman cu cheie, prin plasarea actiunii intr-un Congo de fictiune si la curtea unui sultan, in care contemporanii lui Diderot puteau citi cu usurinta suficient de graitoare trimiteri la Franta si la curtea lui Ludovic al XV-lea. Dar romanul este mai mult decat atat, caci, oricat ar parea de paradoxal, el anunta nasterea unui gen nou si foarte personal (edificat, in cazul de fata, pe ruinele vechiului roman libertin), care va duce la marile reusite romanesti ale lui Diderot de dupa 1760 : "Calugarita", "Nepotul lui Rameau" si "Jacques fatalistul".