Deși este un clasic al literaturii britanice (poate nu tocmai ușor de predat în școli ce e drept, dacă e să gândim după standardele corectitudinii politice postcolonialiste), recunosc că nu am auzit decât destul de recent de romanul lui Rudyard Kipling, Kim, recent tradus și publicat la Editura All. Întrebându-l pe Horia Nilescu (atât de inspirat în a-mi prezenta o carte într-o singură propoziție, suficent de expresivă) dacă a citit și ce părere are despre romanul lui Kipling, colegul meu mi-a oferit de data aceasta nici mai mult nici mai puțin decât o exclamație entuziastă. Horia și-a adus aminte de fapt de surpriza plăcută din liceu: e vorba de depășirea unei suspiciuni- aceea că autorul Cărților Junglei, îndrăgite mai degrabă de copii decât de cititorii adulți contemporani, nu putea livra ceva provocator și seducător pentru un adolescent. Lectura lui Kim s-a dovedit însă a reține un caracter devorator, biruind orice prejudecată. Kim, așa cum mi-a sugerat Horia era un fel de privire idilică asupra vieții de vagabond în India începutului de secol. Evident m-am gândit repede la Vagabondul Milionar dar cartea lui Kipling părea să fie mai blândă și mai discretă decât caruselul cinematografic al lui Danny Boyle (despre cartea lui Swarup Vikas recunosc că nu știu prea multe).

Așadar am refăcut, într-o oarecare măsură, călătoria de lectură a colegului meu: am plecat și eu oarecum suspicios, atins mereu de acea imagine a Cărților Junglei (dincolo de mesajele subtile și conținutul filosofic provocator, Cărțile Junglei sunt asociate inevitabil, pentru mine, copilăriei aventuroase), că voi citi tot un fel de carte pentru copii, naivă și cumva previzibilă în conținut. Și într-adevăr, romanul lui Kipling ar putea fi citit încă în gimnaziu sau în liceu și trăit cu un farmec demn de Cireșarii autohtoni dar el oferă recompense generoase și cititorilor maturi.

Protagonistul romanului Kim, un alb sărac, dintre cei mai săraci, în India colonizată încă de britanici, de la începutul secolului XX este un personaj de care te îndrăgostești imediat: genul de puști ager la minte care, în ciuda condiției sale modeste (orfan de ambii părinți), în ciuda faptului că se pricepe cel mai bine la a nu face nimic , e plin de imaginație și de tot felul de talente, e capabil să iasă din orice încurcătură și să se înțeleagă cu oricine. Doar nu degeaba e poreclit micul prieten al întregii lumi care își omoară timpul făcând comisioane nocturne pentru tinerii îndrăgostiți. Kim întâlnește un personaj la fel de pitoresc: un Lama, adică un înțelept coborât tocmai din Tibet, aflat într-o misiune de împlinire spirituală și, împreună cu acesta – Lama se dovedește un bătrân aparent neajutorat, pe care Kim simte nevoia să îl protejeze, să îi facă rost de mâncare (există o tradiție a cerșitului mâncării în India) – pornește de-a-lungul teritoriului indian.

Avem de a face cu doi inocenți, doi naivi aflați în căutarea unor scopuri cu reliefuri mitice: Lama caută Râul Săgeții, din legendele buddhiste, râul capabil să purifice și să spele păcatele, sa te elibereze de ispitele Rotii Vietii, în vreme ce Kim așteaptă împlinirea previziunii pe care a auzit-o de mic, conform căreia un taur roșu va veni să îl ajute și să-i schimbe destinul. Cei doi inocenți străbat India fermecătoare și colorată a începutului de secol: plină de ghicitori, de cerșetori (toata India musteste de oameni sfinti care bolborosesc evanghelii in limbi necunoscute, zguduiti si consumandu-se in focul propriului zel, visatori, flecari si vizionari), traversata de marele Great Trunk Road un fel de ruta majora comerciala si civila (acolo unde se simte viata adevarata, vanzoleala, cingatorile, scârțâitul roților), cu ale sale poteci și pustietăți himalayene și o faună pe cât de pestriță, pe atât de cuceritoare, un creuzet în care se amestecă profesiile, credințele și reputațiile fără probleme: hinduși, britanici, musulmani, neguțători de cai, militari, giuvaiergii, profesori, văduve bogate etc. Kim va afla că taurul roșu legendar mult așteptat este de fapt simbolul unei garnizoane care îl va adopta și va căuta să îi valorifice agerimea minții în cadrul unei școli de prestigiu (prin susținerea financiară pregătită de Lama, cel care pare să primească sprijinul material al doritorilor de progres spiritual). Kim atrage apoi atenția Serviciului de Informații Britanic și beneficiază chiar de antrenament și de mici însărcinări din partea acestuia. Chiar și așa, Kim se simte mai apropiat de desăvârșirea misiunii spirituale a lui Lama și cumva, interesele britanice, spionajul, revelația religioasă și aventura se vor reuni,pe același drum, într-o călătorie memorabilă.

Romanul lui Kipling, în ciuda faptului că, după standardele serioase și vigilente contemporane ar putea fi incriminat facil pentru imaginea idilică a epocii coloniale, pentru caracterul pe alocuri rasist (deși nu îi lipsește deloc umorul), este un omagiu literar impresionant adus de scriitorul britanic locurilor sale natale – el aduce laolaltă și valorifică acuratețea martorului cu talentul povestitorului, într-o construcție din care culoarea locală țâșnește la fiecare pagină. Este un roman în care îți face plăcere să te pierzi, un roman ce te invita să explorezi vesela dezordine asiatica care, daca ii dai timp, va aduce tot ce ii trebuie unui om simplu … si unui cititor pasionat, as putea adauga.

KIM – Rudyard Kipling- Editura All , 2012

Sever Gulea pentru blog.libris.ro