Obișnuit fiind ca romanele de război să fie voluminoase și laborioase, pentru a putea acoperi cu fidelitate și complet o experiență de front multidimensională, recunosc că am fost surprins de recenta apariție a Editurii Polirom, intitulată PĂSĂRILE GALBENE, un roman care a fost de altfel foarte bine primit în America, fiind considerat de unii critici un urmaș contemporan demn al capodoperei Nimic nou pe frontul de vest, a lui Erich Maria Remarque. Spuneam că am fost surprins de această traducere a debutului literar al lui Kevin Powers și asta din mai multe puncte de vedere: pe de o parte, așa cum aminteam, este o poveste despre război comprimată în mai puțin de 200 de pagini. Mai interesant este faptul că romanul lui Powers vorbește despre războiul din Irak de după căderea lui Saddam Hussein (este de altfel și prima ficțiune apărută în limba română care să acopere întâmplări din acest teatru de operațiuni) și o face în profundă cunoștință de cauză: Kevin Powers este de fapt un fost combatant în Orientul Mijlociu, înzestrat literar, care valorifică în romanul sau experiența de front. Dincolo de aceste aspecte inedite legate de perspectiva autorului și de dimensiunile lucrării, eu unul am fost curios să lecturez romanul lui Powers și pentru că abordează literar un conflict contemporan. Cum se vede așadar războiul, prin ochii soldatului de rând, în zilele noastre?

Recunosc, curiozitatea mi-a fost satisfăcută după doar 50 de pagini. În ciuda faptului că bugetul armatei americane are proporții astronomice, că tehnologia militară actuală e extrem de avansată, că detecția, comunicațiile și puterea distructivă a armamentului au o precizie fără precedent, conflictul armat în secolul XXI păstrează, așa cum reiese și din romanul lui Powers coordonate perene, cel puțin în linia întâi: misiuni periculoase, soldați expuși, amenințare permanentă, asalturi riscante, confuzie și victime colaterale. Miza autorului american nu este însă aceea de a oferi o cronică exhaustivă a vieții de front. Mai degrabă Powers folosește cadrul războiului din Irak drept pretext pentru explorarea psihologiei combatantului și mai ales a supraviețuitorului experiențelor de front din prima linie. Povestea din Păsările galbene este relatată la persoana I, din perspectiva lui Bartle, un soldat obișnuit, cu experiență. care încearcă, alături de colegul său, Murph să reziste provocărilor fizice și mentale de durată din teatrul de operațiuni Al Tafar (corespondent fictiv al zonei Tal Afar din Irak, unde a luptat chiar Powers).

Romanul alternează fragmente din viața protagonistului de dinainte de plecarea în Irak, cu scenele de încleștare armată la care Bartle ia parte împreună cu Murph și cu reflecții de-ale lui Bartle de după întoarcerea acestuia în America. De la figura robustă, încrezătoare, entuziastă, de la cel care face o promisiune solemnă mamei lui Murph, că îi va aduce fiul teafăr acasă, Bartle va deveni, după întoarcerea ca veteran de război, o umbră, o fantomă care trăiește cu degetul încleștat pe o armă fictivă, care încearcă zadarnic să își refacă viața dar care ajunge să își urască apropiații pentru faptul că sunt recunoscători și iubitori în timp ce Bartle dorește să fie pedepsit și urât pentru ororile la care a contribuit. Avem de a face cu o transformare care nu este în fond surprinzătoare: în Al Tafar civilii și insurgenții sunt secerați la grămadă de gloanțele americane, soldaților li se cere să acționeze cu mare violență pentru o cauză justă, ținuți treji cu forța de amfetamine și frică, inamicii plantează explozibil în cadavre și în răniți, cu consecințe înfricoșătoare iar obuzele plouă imprevizibil, între leșuri zdrobite și fumegânde. Bartle conștientizează, încă de pe linia frontului absurditatea experienței pe care o traversează: nu mai crede în semnificație și ordine și tratează totul ca o sinistră glumă de proporții – e vorba de un mecanism de protecție psihologică care se va permanentiza însă, spre disperarea protagonistului și după ce acesta va părăsi Irakul. Nu la fel de norocs este însă Murph: un tânăr mic îndesat, un om necroit pentru realitățile frontului, un nefericit care va ceda în cele din urmă, în timpul unei misiuni amenințătoare de viață. Bântuit de responsabilitatea pentru soarta lui Murph, Bartle va resimți greutatea războiului și după revenirea în America.

Fără să exploreze în detaliu încleștările de front, romanul lui Powers sculptează mai degrabă reliefuri psihologice în asamblarea unui mesaj antirăzboi. Păsările galbene aduce la același numitor elemente din Rambo, Born on the 4th of July sau din Full Metal Jacket, cufundându-le într-un context contemporan: pe de o parte avem de a face cu drama protagonistului întors de pe câmpurile de bătălie, incapabil să își mai reia viața normală, izolat în forma unei jucării stricate urmărite de bruiajul frontului. Pe de altă parte avem un caz școală, alcătuit prin mijloace rudimentare, dar convingătoare, despre efectele experiențelor limită asupra minților nepregătite. La fel ca în filmul lui Kubrick, Full Metal Jacket și aici nu doar inocența dar și integritatea psihică a unui soldat sunt strivite de realitățile crunte ale frontului. Ambele elemente aduc în atenție, fără resurse descripitve copleșitor de explicite, amprenta tragică și durabilă pe care războiul o lasă între combatanți, chiar și în secolul XXI, acea senzație sufocantă data de caracterul insignifiant al existenței, al faptului că ești doar o uniformă într-o mare de cifre, o cifră într-o mare de țărână.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro