Ne e la fel de familiară pe cât le era străbunicilor noştri căci da, vorbim de o colecţie care datează încă de la 1895. Biblioteca Pentru Toţi e o marcă care, cu siguranţă e cunoscută atât celor tineri cât şi celor mai bătrâni, cititorilor împătimiţi (care în anii 70-80 salutau in premiera apariţia unor traduceri însemnate din autori priviţi până în acel moment măcar cu suspiciune de regimul comunist), dar şi celor mai puţini pasionaţi de lectură a căror bibliotecă, obiect de decor, mai este încă populată de acele cărţi în format de buzunar, cu numere şi culori vii pe cotor. Colecţia Biblioteca Pentru Toţi nu este doar un vestigiu al refugiilor miraculoase, al vremurilor în care lectura era o opţiune serioasă de luat în considerare când venea vorba de a respira o gură de cultură nepoluată. Desigur, astăzi numele colecţiei duce mai degrabă cu gândul la iniţiativa (lăudabilă, fără îndoială) Jurnalului Naţional, la proiectul de tip cartea cu ziarul, autori români în ediţii excepţionale, care a îngustat însă misiunea mărcii consacrate în deceniile trecute: familiarizarea cu literatura universală. Această misiune e îndeplinită în continuare de marca originală, păstorită şi suţinută de mai bine de 40 de ani de Editura Minerva, care din 2002, a lansat o serie nouă BPT, păstrând formatul şi elementele grafice tradiţionale.

Meritul acestei colecţii este acela de a publica, pe lângă clasicii sonori, editaţi şi reeditaţi de aproape toate editurile care pregătesc colecţii de literatura universală cu greutate opere din perioade literare mai puţin cunoscute publicului (Barocul francez, Antichitatea) şi nume din linia a doua (nu neapărat a valorii, cât a notorietăţii) cel mai adesea familiare specialiştilor şi nu cititorului de rând. Unul din aceste nume este Hermann Sudermann, scriitor naturalist german şi al său roman Puntea Pisicilor, disponibil în colecţia Biblioteca Pentru Toţi la modestul preţ de 8 lei (iată, Editura Minerva îşi continuă cu o consecvenţă de invidiat misiunea: nu doar tălmăcirea literaturii ci şi asigurarea accesibilităţii ei)

Romanul lui Sudermann se petrece la începutul secolului XIX, în teritoriile germane, imediat după prima înfrângere a armatelor lui Napoleon. Personajul principal, Boleslav Schranden, ofiţer în armata prusacă află că părintele său, baronul Schranden, considerat un trădător de ţară (prin fapta sa de a-i fi ajutat pe militarii francezi să îi atace şi să îi învingă pe nemţi în propriul sat) a murit. Întors acasă, Boleslav dă peste un castel vandalizat şi incendiat, peste o mulţime ostilă care nu vrea să îl lase pe tânărul reîntors de pe front nici măcar să-şi îngroape tatăl. Boleslav o găseşte la ruinele castelului pe Regina, o fiinţă sălbăticită, alungată de săteni, oferită de propriul tată baronului, pe post de slujitoare-amantă la castel. O fiinţă cu adevărat nenorocită, în pragul nebuniei, torturată fără pic de milă şi cu toate acestea, încă sensibilă şi frumoasă. La început dezgustat şi revoltat faţă de ea, Boleslav ajunge, lent, să fie impresionat de devotamentul necondiţionat pe care Regina e gata să îl arate noului stăpân. În acelaşi timp, tânărul prusac începe să dezvolte o atracţie nepermisă (în fond, pentru el e un sacrilegiu să o dorească pe amanta tatălui său) amestecată cu o admiraţie faţă de puritatea sufletească a Reginei, de dincolo de aparenţele sălbăticiei. Sătenii vor căuta în tot acest timp să îl ducă la pierzanie pe tânărul întors de pe front (privit doar în lumina faptului de a fi fiul unui trădător) iar întoarcerea lui Napoleon din exil va declanşa o nouă urgie asupra Europei. Lui Boleslav nu îi va rămâne prea mult timp de gândire iar planurile îi vor fi date oricum peste cap.

Dincolo de a fi un roman de dragoste (deşi, nu devine foarte clar dacă Boleslav este îndrăgostit de o femeie sau mai degrabă de un ideal), romanul lui Sudermann surprinde foarte bine câteva ironii ale istoriei pe care le transformă chiar în surse ale dramei personajelor. Să nu uităm că ne aflăm la nici 30 de ani de la triumful Revoluţiei Franceze, de la momentul recunoaşterii instituţionale a valorilor care stau la baza societăţilor noastre, contemporane. Dar sunt 30 de ani în care victoria Iluminismului pare să fie declarată iluzorie nu doar politic, de imperialismul napolonean, ci chiar de mentalităţile învechite şi încăpăţânate ale europenilor. În satul lui Boleslav oamenii sunt judecaţi nu pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce fac, ci pentru ceea ce reprezintă. A purta sângele blestemat in vine, a purta un nume, o uniformă sunt temeiuri suficiente pentru a fi condamnat sau respectat pe viaţă în ochii celorlalţi. Boleslav şi Regina nu sunt decât nişte jucării ale istoriei, într-o epocă în care oamenii sperau să fi învins cultul aparenţelor si al arbitrarului.

PUNTEA PISICILOR – Hermann Sudermann – Editura Minerva -2005

Sever Gulea pentru blog.libris.ro