Tot la Schimb de Cărți Brașov, am primit recent o recomandare inedit㠖 o panoramă a Americii începutului de secol XX, semnată de un scriitor celebru, E.L.Doctorow. Deloc familiarizat cu acest autor (în ciuda notorietății sale, eu aveam impresia că trăise și scrisese în prima jumătate a secolului XX), am avut parte de o surpriză deosebită în momentul în care am început să citesc romanul Ragtime. O surpriză care se naște încă după primele 50 de pagini, când ți se dezvăluie construcția cu totul aparte a acestei creații literare publicată în 1975.

Poate una din cele mai uzitate și mai consacrate rețete literare pentru evocarea unei epoci rămâne cronica de familie – o construcție narativă care e întinsă pe câteva generații, în care personajele se dezvoltă lent, minuțios și sunt urmărite în dinamica socială a epocii. Deși aparent, romanul lui E.L.Doctorow se învârte tot în jurul vieții unei familii americane de la începutul secolului XX, autorul avansează o formulă narativă originală, sincopată, în perfectă armonie cu tonurile muzicale ale vremii, un simbol convingător până la urmă al efervescenței sociale de dinaintea Primului Război Mondial. Familia pe care o urmărește Doctorow este mai degrabă una generic㠖 membrii ei nu au nici măcar nume, sunt identificați prin relațiile dintre ei: Mama, Tata, Fratele mai mare etc, biografia lor este schițată extrem de sumar și, până la urmă, această familie nici măcar nu acaparează prea mult interesul cititorului. În plus, Doctorow aduce în atenție întâmplările acestei familii aleator, intercalându-le cu episoade din viața personalităților istorice ale epocii care devin personaje în romanul Ragtime. În scenă intră așadar, fără prea multe reverențe și anticipații, figuri celebre care rămân mai mult sau mai puțin sub reflectorul narativ, contribuind la amenajarea atmosferei epocii. Îl amintim pe Henry Houdini, celebrul iluzionist care întrupează apetența pentru spectacol. Houdini se află la apogeul carierei sale, hipnotizând mulțimile cu reușitele sale de evadare din cele mai periculoase situații. Reprezentațiile sale atrag mai degrabă oamenii simpli, iar Houdini deși pare bântuit de un sentiment al zădărniciei performanțelor sale (prin faptul că arta sa nu lasă nimic în urm㠖 un magician e privit în acțiune și apoi e uitat), se dedică total publicului său, dovedindu-se ostil față de aristorcrație și generos necondiționat față de năpăstuiți. Din narațiunea lui Doctorow nu lipsesc alte figuri poate cu mai puțină rezonanță pentru publicul european: Evelyn Nesbit, femeia implicată, alături de Henry Thaw în asasinarea magnatului White, cea care va face o pasiune pentru un artist plastic și fiica acestuia. Apare de asemenea și Emma Goldman, cunoscuta anarhistă militantă pentru emanciparea femeilor, care întrupează tendințele revoluționare ale epocii. Finanțistul J.P.Morgan (un monarh al unui imperiu invizbil de capital – e membru în nu mai puțin de 716 consilii de administrație) și afaceristul Henry Ford redau preocupările clasei sociale bogate, atât de îndepărtată și de izolată de clasele inferioare: în vreme ce Ford se dovedește un pragmatic preocupat constant de sporirea averii și exploatarea muncitorilor, Morgan apare drept un megaloman pregătit să își desăvârșească reîncarnarea, cu ajutorul piramidelor din Egipt. Episodic apar în narațiune chiar și Sigmund Freud (cel care sosește în SUA și e neplăcut impresionat de caracterul nepăsător, zgomots și grosolan al americanilor) , Robert Peary (exploratorul american care a ajuns aproape de Polul Nord), președinții Teddy Roosevelt, Woodrow Wilson și chiar arhiducele Franz Ferdinand. Apar de asemenea și exponenții muzicii ragtime, de data aceasta complet fictivi – prin destinul interpretului de culoare Coalhouse Walker, cel care se îndrăgostește de servitoarea familiei prezentate de Doctorow, se ilustrează tensiunile rasiale din epocă: când Walker e nedreptățit de un șef de pompieri, cântărețul de ragtime va declanșa o adevărată campanie teroristă, împreună cu o bandă devotată, o campanie care va culmina cu plantarea unei bombe chiar în locuința simbolului prosperității albe: J.P.Morgan.

Întâmplările familiei urmărite de Doctorow se dovedesc până la urmă pretextul, lipiciul narativ pentru toate episoadele care aduc în scenă personalitățile istorice, fiecare ilustrând, așa cum am amintit, o altă dimensiune, trăsătură a vremurilor (marea majoritate a respectivelor personalități se vor intersecta, într-un fel sau altul cu membrii familiei urmărite de scriitorul american). Acțiunea romanului se încheie undeva la începutul Primului Război Mondial, moment care pare să încheie o epocă, moment care reduce la tăcere toate personajele. Așa cum am amintit, abordarea lui Doctorow este cât se poate de interesantă, prin felul în care istoria devine parte din literatură- scriitorul american deschide pur și simplu ușa istoriei, poftește personalitățile epocii între pagini și le pune să danseze în ritmurile sincopate ale ragtimeului – genul muzical care surprinde atât de bine zeitgeistul vremii și care, neîntâmplător dă și titlul romanului.

Una din capodoperele ultimilor 50 de ani, la un pret de doar 12 RON pe www.libris.ro

Sever Gulea pentru blog.libris.ro