Locuri pustii continua, sub aspect formal si ideatic, cartile de poeme publicate dupa 1990. Subintitulata Procesiuni si privelisti si structurata in trei cicluri distincte („Locuri pustii”, „Egloge”, „Muzici si danturi”), cartea e „transcrierea” – cind fidela, impersonala, rece, cind augmentata ori doar discret modificata de accidentele istoriei sau ale propriei biografii – a unei sensibilitati dramatic intoarse spre sine. Luminile si umbrele, suisurile si coborisurile, increderea si dezamagirea, Gradinile si pustiul sint egale si deci opozabile nasterii, cresterii, mortii, iubirii ori deznadejdii, construirii si deconstruirii fapturii de aer a poetului, niciodata suficient de increzator in propriile fapte (poetice) si niciodata indeajuns de scirbit de ele spre a se lasa infrint sau macar indepartat de valmasagul lor generator de iluzii, prejudecati ori palide certitudini.

 

„Cu o blindete inteleapta si prevenitoare a gesturilor diurne, emotiv reticent si senzitiv profund tinut in friu de o sensibilitate fundamental livresca, dar nu si atrasa de performante formale, Vasile Igna atenueaza precaritatea situarilor existentiale prin pretuirea apartenentei si o asumare a Provinciei (geografice si existentiale) ca loc in miezul lucrurilor.” (Irina Petras)