Simpla mentiune a acestor locuri sacre, fie ca sunt acum obiecte de adorare sau au fost in alte timpuri, trezeste in interiorul nostru sentimente profunde; muntele Athos, orasul sfant lerusalim, oracolul din Delfi, sanctuarul Kaaba, catedrala din Chartres, marile piramide din Egipt, muntele sacru Kailas, orasul pierdut Machu Picchu, manastirea Glastonbury, copacul sfant din Bodh Gaya sau Taj Mahal sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute locuri.
    Unele dintre aceste locuri, indiferent ca sunt munti, rauri, lacuri, izvoare sau copaci milenari, constituie adevarate altare milenare, invaluite de mituri si legende. Timp de mii de ani, locuitorii asezarilor au utilizat aceste spatii - pe care le considerau sacre - pentru pelerinaje si practici religioase. Alte temple, sanctuare, monumente megalitice sau piramide sunt operele fiintelor umane inchinate unor divinitati si sunt sau au fost locuri de pelerinaj, cum sunt, de exemplu, Angkor sau Teotihuacan.
    Aceste regiuni sunt ca niste ferestre deschise spre alte orizonturi, in care perceptia noastra asupra realitatii si facultatile noastre mentale par sa se imbunatateasca. Constiinta patrunde intr-o noua dimensiune si accedem la o sursa de energie mai elevata. Sunt locuri de meditatie si purificare, in care putem avea parte de revelatii.
    De mii de ani, culturile cele mai ancestrale au utilizat anumite locuri determinante, pe care le considerau puternice, ca un altar natural. De exemplu, kahunii hawaieni venereaza muntii insulei si vin aici pentru a se elibera, savarsind ceremoniile care antreneaza niste forte aproape supranaturale; tibetanii se incarca cu energie de la muntii de pe pamantul lor, iar locuitorii din valea fluviului Zambezi venereaza raul ca pe un dadator de viata si binefacator neconditionat. (Fragment din INTRODUCERE)