Luceafarul

Luceafarul
Exista o conditie exceptionala care ridica pe Eminescu deasupra poetilor de circulatie marginita. A cunoscut poporul si provinciile romanesti, a devenit familiar cu speculatiile filozofice cele mai inalte, a iubit fara a fi fericit, a dus o existenta nesigura si trudnica, a trait intr-un veac ingrat, ce nu raspundea idealului sau, a plans si a blestemat, apoi s-a imbolnavit si a murit foarte tanar. Tot ce a avut de spus, a spus pana la 33 de ani. Viata lui se confunda cu opera. Eminescu n-are alta biografie. Un Eminescu depasind varsta pe care a trait-o ar fi ca un poem prolix. Insasi nebunia pare o opera de protest ªi de aceea oricine il va citi, pe orice punct al globului, va intelege ca Eminescu a exemplificat o drama a omului, ca d a scris in versuri o zguduitoare biografie. Altii au o opera eminenta si o biografie monotona si fara semnificatie. Rar se intampla ca un poet sa fie sigilat de destin sa ilustreze prin el insusi bucuriile si durerile existentei, si de aceea multa vreme M. Eminescu va ramane in poezia noastra nepereche. G. Calinescu NOAPTEA... Noaptea potolit si vanat arde focul in camin; Dintr-un colt pe-o sofa rosa eu in fata lui privesc, Pan ce mintea imi adoarme, pan ce genele-mi clipesc; Lumanarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin intuneric te apropii surazanda, Alba ca zapada iernei, dulce ca o zi de vara; Pe genunchi imi sezi, iubito, bratele-ti imi inconjoara Gatul... iar tu cu iubire privesti fata mea palinda. Cu-ale tale brate albe, moi, rotunde, parfumate, Tu grumazul mi-l inlantui, pe-al meu piept capul ti-1 culci; ª-apoi ca din vis trezita, cu mainute albe, dulci, De pe fruntea mea cea trista tu dai vitele-ntr-o parte. Netezesti incet si lenes fruntea mea cea linistita ªi gandind ca dorm, sireato, apesi gura ta de foc Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si pe frunte-mi in mijloc ªi surazi, cum rade visul intr-o inima-ndragita. O! desmiarda, pan ce fruntea-mi este neteda si lina, O! desmiarda, pan-esti juna ca lumina cea din soare, Pan-esti clara ca o roua, pan-esti dulce ca o floare, Pan nu-i fata mea zbarcita, pan nu-i inima batrana.
PRP: 9.90 Lei

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
7.92Lei
7.92Lei
9.90 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
Exista o conditie exceptionala care ridica pe Eminescu deasupra poetilor de circulatie marginita. A cunoscut poporul si provinciile romanesti, a devenit familiar cu speculatiile filozofice cele mai inalte, a iubit fara a fi fericit, a dus o existenta nesigura si trudnica, a trait intr-un veac ingrat, ce nu raspundea idealului sau, a plans si a blestemat, apoi s-a imbolnavit si a murit foarte tanar. Tot ce a avut de spus, a spus pana la 33 de ani. Viata lui se confunda cu opera. Eminescu n-are alta biografie. Un Eminescu depasind varsta pe care a trait-o ar fi ca un poem prolix. Insasi nebunia pare o opera de protest ªi de aceea oricine il va citi, pe orice punct al globului, va intelege ca Eminescu a exemplificat o drama a omului, ca d a scris in versuri o zguduitoare biografie. Altii au o opera eminenta si o biografie monotona si fara semnificatie. Rar se intampla ca un poet sa fie sigilat de destin sa ilustreze prin el insusi bucuriile si durerile existentei, si de aceea multa vreme M. Eminescu va ramane in poezia noastra nepereche. G. Calinescu NOAPTEA... Noaptea potolit si vanat arde focul in camin; Dintr-un colt pe-o sofa rosa eu in fata lui privesc, Pan ce mintea imi adoarme, pan ce genele-mi clipesc; Lumanarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin intuneric te apropii surazanda, Alba ca zapada iernei, dulce ca o zi de vara; Pe genunchi imi sezi, iubito, bratele-ti imi inconjoara Gatul... iar tu cu iubire privesti fata mea palinda. Cu-ale tale brate albe, moi, rotunde, parfumate, Tu grumazul mi-l inlantui, pe-al meu piept capul ti-1 culci; ª-apoi ca din vis trezita, cu mainute albe, dulci, De pe fruntea mea cea trista tu dai vitele-ntr-o parte. Netezesti incet si lenes fruntea mea cea linistita ªi gandind ca dorm, sireato, apesi gura ta de foc Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si pe frunte-mi in mijloc ªi surazi, cum rade visul intr-o inima-ndragita. O! desmiarda, pan ce fruntea-mi este neteda si lina, O! desmiarda, pan-esti juna ca lumina cea din soare, Pan-esti clara ca o roua, pan-esti dulce ca o floare, Pan nu-i fata mea zbarcita, pan nu-i inima batrana.
Detaliile produsului
- Categoria: Literatura Romana
- Autor: Mihai Eminescu
- Editura: LITERA
- Nr. pagini: 273
- Cod: LIT973-8358-07-8