Caragiale a inteles de tanar ca ziarul are doua fete, ca orice obiect al progresului, ca dinamita, de pilda. Daca fata buna e importanta, taie drumuri noi, ajuta la aerisirea locurilor statute, te apara si dezvaluie minciuna, cea rea, la randul ei, e departe de a fi neglijabila. 
Ce „scrie la gazeta“ devine mai adevarat decat adevarul. 
Personajele cartii sunt Presa si Caragiale. Intre cei doi eroi ia nastere o poveste pe care jurnalistii timpului, mari iubitori de adjective, ar fi numit-o, poate, palpitanta. 
La sfarsitul unui drum – ilustrat cu zeci de fotografii – prin ziarele aparute intre 1873 si 1911, cat a durat experienta de gazetar a lui Caragiale, se naste o teorie noua, surprinzator de simpla, cu privire la arta lui poetica.