CUPRINS:
Credinta la romani
    Eveniment: Marsul pentru viata in cifre si impresii
    Popasuri duhovnicesti: Manastirea Govora, un colt de rai medieval
    File de jurnal: April al Invierii
Credinta in lume
    Reportaj: Saptamana Patimilor, vazuta din Biserica Invierii
    Reportaj: Sfantul Mormant al Domnului, renovat si pregatit pentru Praznicul Invierii
    Reportaj: Pe muntele lui Adam, in Sri Lanka
Orientari de credinta
    Interviu cu prof. J.-C. Polet: Povestea unei convertiri
    Cuvant arhieresc: Cum am invatat sa praznuiesc Pastile?
    Martyria: In duhul Aiudului: Simpozion la Alba Iulia
    Fragment din EDITORIAL – MARSUL VIETII PRIN IMPARATIA MORTII de RAZVAN BUCUROIU:

    "Au latrat, au hamait, au marait, au tipat, au injurat. Au facut sa curga jignirile suvoi, laturile au invadat strada, graffiti au colorat trotuarele, peretii bisericilor au fost mazgaliti cu rosu, cu inscrisuri obscene. In esenta: popii ar trebui starpiti, crestinii amutiti sau exilati si copiii ucisi in burta mamelor. Numai asa ar fi pace si progres. Numai asa – cu acest pret – tara ar merge bine si umanitatea intreaga s‑ar elibera de obscurantismul bisericesc, de „traditiile lu’ peste”…
    Nu, prieteni, scenele nu sunt dintr‑un film de arhiva din anii ’50, dupa instalarea bolsevismului in Romania. ci ele sunt surprinse acum cateva zile pe marile bulevarde din centrul Bucurestiului. Sa fie o parte din tinerii frumosi si liberi care, dupa ce solicitasera acum un an si ceva demisia Patriarhului, recidiveaza nedorit escaladand conflictul dintre mentalitati, generatii, si modurile de a ne reprezenta lumea? Nu‑i vorba ca nici asa‑zisii patrioti din clasa politica (ma uit acum in ograda stangii de la putere, „crestinate” cu bagheta magica, peste noapte) nu s‑au inghesuit sa pledeze pentru valorile la care numai Biserica mai tine in tara asta. Stimati politicieni, Romania s‑a refugiat in Biserica, acolo si numai acolo mai poate fi ea intalnita. Poporul roman, pe care progresistii il invata de toate si pe care acestia l‑ar vrea peste noapte schimbat, modificat, auto‑exilat, suspendat, teleportat etc., numai „locului sa nu se mai tina” – vorba lui Eminescu, alt incurca‑lume! –, ei bine, poporul roman a ajuns repetentul istoriei recente, retardatul lumii civilizate, steaua ciobita din drapelul Uniunii Europene. Acest nomina odiosa al etosului progresist s‑a refugiat pe unde apuca, la poalele altarelor si sub omofor, ca in vremuri de restriste. Reactie fireasca, de vreme ce lumea de afara iti vaneaza cu tenacitate furioasa sufletul si identitatea. In cine sa mai ai incredere? Pe cine sa te mai bizui? Cata vreme oamenii politici au agende diferite de ale norodului, iar intelectualii secularizati il cauta savant la numarul de dinti… Unde sa‑ti mai indrepti privirea?!"