M‑am dus cu toata increderea, in acea zi de vineri, 15 septembrie, la Hotel Radisson, sa vad cu ochii mei cum arata la un loc 1000 de asociatii si fundatii civice, alaturi de intelectuali crestini, si care reusesc impreuna sa ofere alternativa multasteptata. Credeam ca sala va fi uriasa, neincapatoare, insa previziunile mele au fost date peste cap. O sala mica de conferinte (Electra), o mana de oameni (vreo 50‑60), cativa ziaristi. Atat. In primele momente, chiar nu am inteles nimic… Apoi, cand doamna avocat Ana Corina Sacrieru a luat cuvantul, m‑am luminat: in sala erau prezenti acei reprezentanti din judetele Romaniei care au performat, ca voluntari, in strangerea de semnaturi pentru organizarea Referendumului normalitatii. Un alt lucru care mi‑a starnit curiozitatea si interesul a fost calitatea celor prezenti. Nu numai ca erau oameni tineri (eu si dr. Pavel Chirila eram decani de varsta), dar am vazut acolo fete cu adevarat luminate. Acea elita a laicatului crestin, cu meserii bine precizate (peste jumatate erau juristi), cu discurs simplu si convingator, cu haine la moda si cu device‑uri electronice de ultima generatie, m‑a transportat de la uimire la admiratie. Nu semana Romania jurnalelor de stiri cu ceea ce vedeam eu pe viu ca actiune publica, nu era nici o legatura intre declaratiile politicianiste sau de scandal din studiourile TV cu ceea ce vorbeau si faceau oamenii aceia. „E clar, mi‑am zis, asta e tara in care vreau sa traiesc!”, si cand am ajuns acasa am comutat instant televizorul de pe canalele de stiri direct pe Netflix, la serialele cuminti.