Lumea din Copacul Departarilor - Volumul am III-lea din seria Copacul Departarilor
Connie cea curajoasa este nevoita sa locuiasca o vreme cu Beth, Frannie si Joe, in casa lor de langa Padurea Fermecata. Desi ea nu crede in Copacul Departarilor, fetita ajunge sa ii cunoasca pe magicii lui locuitori si chiar se imprieteneste cu Zana Maseluta, Luna-Plina si Mos Cratita.
Impreuna cutreiera taramurile din varful copacului, se urca pe Scara-far-de-varf, fug de uriasi si reusesc sa scape de la scoala lui Madam Rasteala. Dupa asemenea aventuri, nu e de mirare ca fetita nu mai vrea sa plece acasa!
Cuprins:
• Connie cea curioasa Isi face aparitia
• Sus, in Copacul Departarilor
• Connie cunoaste oameni noi
• La cina cu Luna-Plina
• Spre Jack si vrejul de fasole
• Spre Taramul Uriasilor
• Sus, pe Scara-far'-de-varf
• Din nou in Copacul Departarilor
• Taramul Cantecelor de Leagan
• Paianjenul Domnisoarei Muffet
• Din nou acasa la Luna-Plina
• Mos Cratita este foarte suparat
• Pe Taramul lui Madam Rasteala
• Scoala lui Madam Rasteala
• Taramul Ceaiului de la Ora 5
• Taramul Secretelor
• Connie intra in buduc
• In cautarea glasului pierdut al lui Connie
• Taramul Farmecelor
• Copacul Departarilor se imbolnaveste
• In Pestera Comorilor
• Iepurasii sar in ajutor
• Taramul Stie-Tot
• Trolii au parte de o surpriza
• Taramul Rasfaturilor
• Ramai cu bine, Copac al Departarilor!
Ilustratii de Jan McCafferty.
Traducere din limba engleza de Alexandra Columban.
Fragment din volumul "Lumea din Copacul Departarilor" de Guid Blyton:
„— Unde este perna ta? intreba veverita.
— Ce perna? replica fetita.
— Cea pe care ai alunecat, veni raspunsul.
— Dar nu am alunecat pe nicio perna.
— Ba sigur ca da, spuse veverita, privind de jur imprejur dupa o perna. Toata lumea foloseste perne. Unde ai ascuns-o? Nu fi neascultatoare si da-mi-o! E responsabilitatea mea sa i le duc inapoi lui Luna-Plina.
— Iti spun ca nu am nicio perna la mine, repeta Connie, cu semne de iritare in glas. Am alunecat fara nicio perna si mi s-a facut destul de cald.
Se ridica in picioare, iarveverita ii cerceta spatele.
— Aoleu! In alunecare ti-ai ros spatele rochiei, zise animalutul. E toata numai zdrente.
— Ah! Ce dupa-amiaza ingrozitoare! spuse biata de Connie. Am fost stropita cu cerneala, udata din cap pana in picioare cu apa murdara, iar acum mi-am facut rochia ferfenita!
Dintr-odata trapa se deschise si dinauntru aparu Luna-Plina, calare pe una dintre pernele lui. Striga catre Connie:
— Sa inteleg ca nu ti-a placut petrecerea mea? De ce ai plecat in tromba?
— Am cazut in gaura aceea ciudata, explica fetita. Uite cum arata rochia mea!
— Nu mai am la ce sa ma uit, ai stricat-o toata lunecand fara perna, spuse Luna-Plina amuzat. Haide, te duc eu inapoi. Ai grija la cosul acela. E unul dintre cele mai mari cosuri ale doamnei Spalaceala. L-am imprumutat ca sa ne putem intoarce impreuna. In regula, veverito, nu e nevoie sa-mi iei perna, ne vom aseza pe ea in cos.
Veverita isi lua ramas-bun si disparu in scorbura ei. Luna-Plina apuca strans cosul mare, care se balansa pe o funie groasa, si isi arunca perna galbena inauntru. O ajuta pe Connie sa urce, trase o data de funie si pornira. Sus, tot mai sus, pe langa casa lui Morocanila si a Huhurezului, pe langa camara in care domnul Cutarica sforaia in continuare, pe langa Doamna Spalaceala si pana in dreptul casei lui Luna-Plina.
— Iata-ne! ii anunta acesta pe Joe si Mos Cratita, care trasera de funie pentru a-i aduce pe cei doi sus. Multumesc frumos!
Cu totii se amuzara de halul in care arata rochia lui Connie.
— Acum nu e doar murdara, ci si zdrentuita, comenta Cratita destul de multumit.
Nu o placea pe Connie.
— Ma intreb ce o sa i se mai intample...”