Lumea Monahilor Nr. 130 Aprilie 2018
Lumea Monahilor Nr. 130 Aprilie 2018
SUMAR:
Obstea
• O predica pe luna - Arhimandrit Melchisedec Ungureanu, staretul Manastirii Lupsa (Alba)
• Cuvinte vii: "Prin taramul pocaintei. Cuvanturi duhovnicesti."
Monahi si monahii de secol XX: Maica Maria, stareta Manastirii Nasterea Maicii Domnului din Asten, Olanda
Marturisitorii secolului XX: Cu parintele Ionel Dumitru Adam despre parintele Nil Dorobanu (I)
Monahi si monahii de secol XX: Fericita Alipia din Kiev, cea nebuna inru Hristos
Manastirea si lumea
• Preotii Unirii: Parintele Bogdan-Aurel Teleanu
Ortodoxia pe mapamond
• Actualitate panortodoxa si monahala EDITORIAL – Alchimia invierilor noastre de Cristian Curte
De multe ori, atunci cand facem ceva pentru Domnul, asteptam o recompensa. Cei mai trupesti vor lucruri de aici, pe care sa le poata pipai si detine, cei mai duhovnicesti vor daruri launtrice. Dar si unii si ceilalti uitam ca, inainte de orice raspuns, o nevointa este, in sine, un mare dar ceresc. Sa ne fie bine lamurit in minte: nu putem savarsi ceva folositor sufletului, nici o metanie, nici o ruga, nici o milostenie, nici un post fara ca ele sa fi fost mai intai o lucrare adanca a Duhului in noi, acelasi Duh al Fiului care „in inimile noastre, striga: Avva, Parinte!” (Galateni 4, 6)
Obstea
• O predica pe luna - Arhimandrit Melchisedec Ungureanu, staretul Manastirii Lupsa (Alba)
• Cuvinte vii: "Prin taramul pocaintei. Cuvanturi duhovnicesti."
Monahi si monahii de secol XX: Maica Maria, stareta Manastirii Nasterea Maicii Domnului din Asten, Olanda
Marturisitorii secolului XX: Cu parintele Ionel Dumitru Adam despre parintele Nil Dorobanu (I)
Monahi si monahii de secol XX: Fericita Alipia din Kiev, cea nebuna inru Hristos
Manastirea si lumea
• Preotii Unirii: Parintele Bogdan-Aurel Teleanu
Ortodoxia pe mapamond
• Actualitate panortodoxa si monahala EDITORIAL – Alchimia invierilor noastre de Cristian Curte
De multe ori, atunci cand facem ceva pentru Domnul, asteptam o recompensa. Cei mai trupesti vor lucruri de aici, pe care sa le poata pipai si detine, cei mai duhovnicesti vor daruri launtrice. Dar si unii si ceilalti uitam ca, inainte de orice raspuns, o nevointa este, in sine, un mare dar ceresc. Sa ne fie bine lamurit in minte: nu putem savarsi ceva folositor sufletului, nici o metanie, nici o ruga, nici o milostenie, nici un post fara ca ele sa fi fost mai intai o lucrare adanca a Duhului in noi, acelasi Duh al Fiului care „in inimile noastre, striga: Avva, Parinte!” (Galateni 4, 6)
Asa stand lucrurile, inseamna ca orice rugaciune este, in sine, deja un raspuns al cerului si o mare binecuvantare chiar in clipa in care este rostita. Inainte de a cere ceva si de a primi, ar trebui sa multumim la nesfarsit pentru simplul fapt ca putem sa ne rugam. Caci orice clipa de rugaciune e o mare binecuvantare, o ambrozie a sufletului, o farama de vesnicie, un moment in care stai in fata lui Dumnezeu. Cu mintea risipita sau nu, cu roade mai mult sau mai putin vizibile, rastimpul acela in care ingenunchezi te scoate din tine si din ritmul vietii de zi cu zi si te lasa sa gusti aerul, libertatea, iubirea si viata unei alte lumi. Lumea Sfintei Treimi.
Dar nu numai rugaciunea, ci orice nevointa, orice stradanie de a fi altfel decat esti acum, mai bun, mai iubitor, mai al lui Hristos, este, in sine, o mare rasplata. Cand te nevoiesti incerci sa sapi in tine un loc in care sa Se aseze Dumnezeu. Vrei sa dai o parte din zgura propriilor pacate sau comoditati, obisnuinte, tipicuri proaste, pentru a fi transformate in lumina. Si ori de cate ori spatele te doare de la statul in picioare in timpul unei privegheri sau cand foamea te roade pentru ca tii un post putin mai aspru esti deja pe drumul de a sparge cumplitul lat al goanei dupa placere si al fugii de durere. Acest lat care, dupa Sfantul Maxim Marturisitorul, ne tine legati vesnic, incapabili de iubire, pentru ca iubirea cere jertfa si suferinte si lepadare de sine. Altminteri nu e iubire, ci egolatrie.
Sa nu uitam toate acestea si sa ne aducem aminte de ele cand ne nevoim. Sa multumim Domnului pentru orice strop de sudoare pe care am fost in stare sa il varsam pentru El. Cu timpul, poate, sudoarea se va preface in lacrimi si iubire. Dar chiar daca nu va fi asa, chiar daca va ramane doar ceea ce este, adica reziduul organic al unui trup care depune efort, ea este un mare dar. Prin zeama translucida care ne-a aburit fruntea, o zeama care miroase la fel ca pacatele noastre, urat, putem, chiar daca pentru o singura clipa, chiar daca prin aburul gros al propriilor patimi, sa gustam o frantura infima din aerul tare si limpede al unei alte vieti, viata lui Hristos. Este cea mai frumoasa alchimie si singura pe care trebuie sa o caute un crestin. De alta rasplata nici nu are nevoie…
Descrierea produsului
SUMAR:
Obstea
• O predica pe luna - Arhimandrit Melchisedec Ungureanu, staretul Manastirii Lupsa (Alba)
• Cuvinte vii: "Prin taramul pocaintei. Cuvanturi duhovnicesti."
Monahi si monahii de secol XX: Maica Maria, stareta Manastirii Nasterea Maicii Domnului din Asten, Olanda
Marturisitorii secolului XX: Cu parintele Ionel Dumitru Adam despre parintele Nil Dorobanu (I)
Monahi si monahii de secol XX: Fericita Alipia din Kiev, cea nebuna inru Hristos
Manastirea si lumea
• Preotii Unirii: Parintele Bogdan-Aurel Teleanu
Ortodoxia pe mapamond
• Actualitate panortodoxa si monahala EDITORIAL – Alchimia invierilor noastre de Cristian Curte
De multe ori, atunci cand facem ceva pentru Domnul, asteptam o recompensa. Cei mai trupesti vor lucruri de aici, pe care sa le poata pipai si detine, cei mai duhovnicesti vor daruri launtrice. Dar si unii si ceilalti uitam ca, inainte de orice raspuns, o nevointa este, in sine, un mare dar ceresc. Sa ne fie bine lamurit in minte: nu putem savarsi ceva folositor sufletului, nici o metanie, nici o ruga, nici o milostenie, nici un post fara ca ele sa fi fost mai intai o lucrare adanca a Duhului in noi, acelasi Duh al Fiului care „in inimile noastre, striga: Avva, Parinte!” (Galateni 4, 6)
Obstea
• O predica pe luna - Arhimandrit Melchisedec Ungureanu, staretul Manastirii Lupsa (Alba)
• Cuvinte vii: "Prin taramul pocaintei. Cuvanturi duhovnicesti."
Monahi si monahii de secol XX: Maica Maria, stareta Manastirii Nasterea Maicii Domnului din Asten, Olanda
Marturisitorii secolului XX: Cu parintele Ionel Dumitru Adam despre parintele Nil Dorobanu (I)
Monahi si monahii de secol XX: Fericita Alipia din Kiev, cea nebuna inru Hristos
Manastirea si lumea
• Preotii Unirii: Parintele Bogdan-Aurel Teleanu
Ortodoxia pe mapamond
• Actualitate panortodoxa si monahala EDITORIAL – Alchimia invierilor noastre de Cristian Curte
De multe ori, atunci cand facem ceva pentru Domnul, asteptam o recompensa. Cei mai trupesti vor lucruri de aici, pe care sa le poata pipai si detine, cei mai duhovnicesti vor daruri launtrice. Dar si unii si ceilalti uitam ca, inainte de orice raspuns, o nevointa este, in sine, un mare dar ceresc. Sa ne fie bine lamurit in minte: nu putem savarsi ceva folositor sufletului, nici o metanie, nici o ruga, nici o milostenie, nici un post fara ca ele sa fi fost mai intai o lucrare adanca a Duhului in noi, acelasi Duh al Fiului care „in inimile noastre, striga: Avva, Parinte!” (Galateni 4, 6)
Asa stand lucrurile, inseamna ca orice rugaciune este, in sine, deja un raspuns al cerului si o mare binecuvantare chiar in clipa in care este rostita. Inainte de a cere ceva si de a primi, ar trebui sa multumim la nesfarsit pentru simplul fapt ca putem sa ne rugam. Caci orice clipa de rugaciune e o mare binecuvantare, o ambrozie a sufletului, o farama de vesnicie, un moment in care stai in fata lui Dumnezeu. Cu mintea risipita sau nu, cu roade mai mult sau mai putin vizibile, rastimpul acela in care ingenunchezi te scoate din tine si din ritmul vietii de zi cu zi si te lasa sa gusti aerul, libertatea, iubirea si viata unei alte lumi. Lumea Sfintei Treimi.
Dar nu numai rugaciunea, ci orice nevointa, orice stradanie de a fi altfel decat esti acum, mai bun, mai iubitor, mai al lui Hristos, este, in sine, o mare rasplata. Cand te nevoiesti incerci sa sapi in tine un loc in care sa Se aseze Dumnezeu. Vrei sa dai o parte din zgura propriilor pacate sau comoditati, obisnuinte, tipicuri proaste, pentru a fi transformate in lumina. Si ori de cate ori spatele te doare de la statul in picioare in timpul unei privegheri sau cand foamea te roade pentru ca tii un post putin mai aspru esti deja pe drumul de a sparge cumplitul lat al goanei dupa placere si al fugii de durere. Acest lat care, dupa Sfantul Maxim Marturisitorul, ne tine legati vesnic, incapabili de iubire, pentru ca iubirea cere jertfa si suferinte si lepadare de sine. Altminteri nu e iubire, ci egolatrie.
Sa nu uitam toate acestea si sa ne aducem aminte de ele cand ne nevoim. Sa multumim Domnului pentru orice strop de sudoare pe care am fost in stare sa il varsam pentru El. Cu timpul, poate, sudoarea se va preface in lacrimi si iubire. Dar chiar daca nu va fi asa, chiar daca va ramane doar ceea ce este, adica reziduul organic al unui trup care depune efort, ea este un mare dar. Prin zeama translucida care ne-a aburit fruntea, o zeama care miroase la fel ca pacatele noastre, urat, putem, chiar daca pentru o singura clipa, chiar daca prin aburul gros al propriilor patimi, sa gustam o frantura infima din aerul tare si limpede al unei alte vieti, viata lui Hristos. Este cea mai frumoasa alchimie si singura pe care trebuie sa o caute un crestin. De alta rasplata nici nu are nevoie…
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
Price
28.00 Lei
28.00 Lei
-
Price
70.00 Lei
70.00 Lei
-
Price
35.00 Lei
35.00 Lei
-
Price
20.00 Lei
20.00 Lei
-
Price
40.00 Lei
40.00 Lei
