Volumul cuprinde ultima serie de cuvantari tinute de Mitropolitul Antonie in Londra, intre 2001-2002. Aceste cuvantari pot fi vazute ca testamentul sau duhovnicesc. In ele, el da marturie, prin propria experienta, despre cat de important este ca omul sa stea cu credinta si sinceritate in fata lui Dumnezeu, fara sa ne ascundem in spatele perceptiei limitate pe care noi o avem fata de El, fata de lume si fata de noi insine.

 

„Ce este credinta? Ce este neincrederea? Ce este indoiala? Poate sa fie cineva un credincios sincer si onest si sa puna la indoiala anumite lucruri? Poate cineva sa pretinda ca crede in Dumnezeu si sa zica: „Nu Te inteleg”? Aceasta a spus-o Iov acum multe secole – nu chiar cu aceleasi cuvinte, dar, izbindu-se de problemele vietii, L-a intrebat pe Dumnezeu. Aceeasi intrebare a fost pusa acum nu mult timp de catre Staretul Siluan, care s-a luptat paisprezece ani sa darame zidul despartitor dintre el si Dumnezeu, iar la final, la capatul puterilor lui, cand nu-si mai gasea calea, a zis: „Doamne, Tu nu poti fi induplecat”. Iar in acel moment, ceva s-a rupt in el, o ultima impotrivire, o ultima speranta umana, si a devenit constient de prezenta lui Hristos.

Cand incepem sa punem la indoiala ceea ce parea simplu si clar in alte momente, nu facem un pacat. Chiar as spune ca este dreptul vostru; ba si mai mult, este datoria voastra. El vrea ca noi sa intelegem, insa nu pretinde ca aceasta intelegere sa fie desavarsita in orice moment al vietii noastre. Dumnezeu nu vrea sa fie inconjurat de oameni creduli, ci de oameni care Il cunosc indeajuns cat sa aiba incredere in El, in vremuri care le depasesc limitele cunoasterii lor”.