A vorbi de patologiile politice in conditiile valului urias de proteste impotriva practicilor politicianiste si a unui anumit mod de a face politica este un risc asumat.

Pentru ca, din nefericire, in spatiul unui volum de maximum 250 de pagini nu putem epuiza radiografia tumorilor, benigne sau maligne, ale organismului politic.

Numai coruptia, de exemplu, acest flagel devastator care "ucide" si care a cuprins structurile de rezistenta ale statului ar necesita, pentru analiza ei, cateva volume. Vorbind de tumorile maligne sau benigne ale sistemului precizam ca primele sunt incurabile (regimurile totalitare, dictaturile) si pentru extirparea lor este nevoie de violenta (revolutii, lovituri de stat etc).

In schimb, tumorile benigne (coruptia, clientelismul, demagogia etc) pot fi extirpate sau eliminate prin masuri adecvate care reclama o noua sinteza dintre cunoastere si actiune.