Arta de a guverna nu este numai o arta de a face, dar si arta de a te preface. Principele, spune Machiavelli, nu e necesar sa aiba toate calitatile pe care oamenii le pretuiesc ca facand podoaba domnitorului, dar e necesar sa para ca le are.

 

Coruperea Statului incepe cu slabirea simtului de legalitate atat la guvernanti cat si la guvernati: fie ca cei care fac legile nu le aplica drept, fie ca cei pentru care sunt facute le eludeaza. Nu e pilda mai rea intr-o republica decat sa faci o lege si sa nu o observi, mai ales cand nu e observata de cei care au facut-o. Legile pot fi oricat de bune; daca nu sunt observate, ori nu sunt observate decat cand sunt comode, Statul e bolnav. Un semn sigur al coruptiei incipiente este contrastul intre legile bune si relele obiceiuri. La aceeasi disolutie duce si slabirea simtului de solidaritate intre cetateni.

 

Un conducator cum e mai bine: sa fie iubit sau temut? Desigur oricine ar dori sa fie si iubit si temut. Dar amandoua nu pot merge totdeauna impreuna. Si daca e de ales, care din doua? Data fiind natura perversa a oamenilor, temerea e mai sigura decat iubirea. Legatura din iubire se rupe lesne, cand interesul propriu al obligatului este in joc; pe cand temerea, nascuta din frica de pedeapsa, e mai trainica si mai eficace. 

 

Ca sa fii iubit nu depinde numai de tine, dar mai ales de ceilalti; ca sa fii temut depinde mai ales de tine. Principele trebuie insa sa se faca temut in asa fel incat daca faptele lui nu-i aduc iubire sa nu-i aduca nici ura, dar mai presus de orice sa se abtina de la bunul altuia; caci oamenii uita mai curand moartea parintilor decat pierderea averii...