Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Maestrul de ceai ed.2014

De (autor): Yasushi Inoue

0
(0 review-uri)
Maestrul de ceai ed.2014 - Yasushi Inoue
Rasfoieste

Maestrul de ceai ed.2014

De (autor): Yasushi Inoue

0
(0 review-uri)

Dincolo de povestea unei morti incarcate de mister, Inoue contureaza subtil esentele a doua lumi care de multe ori se suprapun: lumea maestrulului de ceai perfect, Sen no Rikyu, si lumea samuraiul perfect, Toyotomi Hideyoshi.

„Maestrul Rikyu a fost martorul mortii multor samurai. Oare cati samurai au plecat spre campul de lupta dupa ce au baut ceaiul preparat de el? Si apoi au si murit acolo. Dupa ce ai fost martorul atator morti nefiresti si violente, nu ai cum sa te bucuri de o moarte linistita.“ 

Sen no Rikyu, marele maestru de ceai din timpul lui Toyotomi Hideyoshi, moare prin sinucidere rituala. Enigma gestului sau il framanta neincetat pe Honkakubo, discipolul care i-a fost alaturi in ultimii ani si care pare sa comunice in continuare cu Maestrul: acesta i se arata in vis si ii vorbeste. Retraind in amintire toate marile ceremonii ale ceaiului oficiate de Maestru, toate gesturile si vorbele lui memorabile, Honkakubo ii intalneste pe cei mai importanti oameni din viata lui Sen no Rikyu, iar fiecare evocare a celui disparut e un prilej de a descoperi lucruri nestiute, de a intelege ceea ce a vrut Maestrul sa-i transmita, de a patrunde mai adanc arta ceaiului si in acelasi timp de a se impaca, in cele din urma, cu sine.

Fragment din roman:

"Pentru ca azi s-a hotarat sa ma intalnesc cu Kosetsusai-sama la Daitokuya, dimineata m-am dus cu o 
jumatate de ora mai devreme. De fapt, firesc ar fi fost sa merg sa-i inapoiez volumul la locuinta sa din Fushimi si asa ii spusesem si patronului de la Daitokuya, dar dorinta lui Kosetsu-sama a fost sa ne intalnim in camera de ceai de la Daitokuya si sa servim ceai. De fapt, nu stiu clar daca era vointa lui, sau a patronului, bun cunoscator in ale ceaiului. 
Camera de ceai de la Daitokuya de trei tatami era pregatita pentru oaspeti. In alcovul tokonoma se afla o caligrafie a lui Kokei-sama, iar de stalpul din colt era agatat un vas de flori kakehanaire de Shigaraki, stil uzukumaru, in care era pusa o azalee inca deschisa. In ceea ce priveste bolul, dupa ce m-am sratuit cu patronul, am ales unul imayaki de culoare rosie. 
De obicei, cand ma chema patronul la intruniri mai oficiale, obisnuiam sa-l ajut ca asistent, dar azi 
imi spusese sa fiu oaspete. 
Kosetsu-sama a venit putin inainte de ora stabilita. L-am condus imediat. Dupa ce am baut ceai preparat de patron, am trecut la degustarea bucatelor, care au constat din somon prajit, supa cu natto si platica, apoi konbu fiert, orez, prajituri din cartof dulce si irikaya. 
Intrunirea de azi fiind prilejuita de discutia dintre mine si Kosetsusai-sama, atat in timp ce am baut ceaiul, cat si in timpul mesei, patronul si-a indeplinit in liniste rolul de gazda. Dupa ce am terminat si masa, am pus volumul intre noi si am trecut in mod firesc la discutie. 
Mai intai i l-am inapoiat si i-am marturisit ca, profitand de bunavointa sa, il transcrisesem. 
— Si dorinta lui Soji-dono era ca acesta sa fie de folos. Dar de fapt vreau sa incep prin a te intreba ce-ai gandit, transcriindu-l. 
— Am aflat multe lucruri. Si m-am simtit extrem de rusinat ca eu, care am stat in apropierea Maestrului Rikyu zece ani, nu am pus pe hartie nimic din ce m-a invatat. L-am admirat pe Soji-dono. Scrie despre calitatile unui adevarat om al ceaiului si, judecand dupa acestea, cred ca el insusi ar putea fi socotit astfel. 
— Deci si dumneata consideri asa? Dar despre zvonurile cu privire la sfarsitul lui Soji-dono ce crezi? 
— Nu stiu ce sa spun. 
Altceva n-am putut raspunde. 
— Eu as zice ca traieste inca pe undeva. O persoana care a scris ca e trist sa faci din arta ceaiului un mijloc de a-ti castiga viata, de a te imbogati si a deveni cunoscut de ce ar parasi castelul Odawara si ar incerca sa caute iertarea lui Taiko Hideyoshi pentru a-si prelungi viata? Eu cred ca in invalmaseala creata la caderea castelului a disparut. Se pricepea la asa ceva. A mai facut asta de cateva ori. Disparea deodata, apoi reaparea tot asa. Si acum a avut probabil aceeasi intentie."
Citeste mai mult

23.12Lei

23.12Lei

Primesti 23 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Plaseaza rapid comanda

Important icon msg

Completeaza mai jos numarul tau de telefon

Poti comanda acest produs introducand numarul tau de telefon. Vei fi apelat de un operator Libris.ro in cele mai scurt timp pentru prealuarea datelor necesare.

Descrierea produsului

Dincolo de povestea unei morti incarcate de mister, Inoue contureaza subtil esentele a doua lumi care de multe ori se suprapun: lumea maestrulului de ceai perfect, Sen no Rikyu, si lumea samuraiul perfect, Toyotomi Hideyoshi.

„Maestrul Rikyu a fost martorul mortii multor samurai. Oare cati samurai au plecat spre campul de lupta dupa ce au baut ceaiul preparat de el? Si apoi au si murit acolo. Dupa ce ai fost martorul atator morti nefiresti si violente, nu ai cum sa te bucuri de o moarte linistita.“ 

Sen no Rikyu, marele maestru de ceai din timpul lui Toyotomi Hideyoshi, moare prin sinucidere rituala. Enigma gestului sau il framanta neincetat pe Honkakubo, discipolul care i-a fost alaturi in ultimii ani si care pare sa comunice in continuare cu Maestrul: acesta i se arata in vis si ii vorbeste. Retraind in amintire toate marile ceremonii ale ceaiului oficiate de Maestru, toate gesturile si vorbele lui memorabile, Honkakubo ii intalneste pe cei mai importanti oameni din viata lui Sen no Rikyu, iar fiecare evocare a celui disparut e un prilej de a descoperi lucruri nestiute, de a intelege ceea ce a vrut Maestrul sa-i transmita, de a patrunde mai adanc arta ceaiului si in acelasi timp de a se impaca, in cele din urma, cu sine.

Fragment din roman:

"Pentru ca azi s-a hotarat sa ma intalnesc cu Kosetsusai-sama la Daitokuya, dimineata m-am dus cu o 
jumatate de ora mai devreme. De fapt, firesc ar fi fost sa merg sa-i inapoiez volumul la locuinta sa din Fushimi si asa ii spusesem si patronului de la Daitokuya, dar dorinta lui Kosetsu-sama a fost sa ne intalnim in camera de ceai de la Daitokuya si sa servim ceai. De fapt, nu stiu clar daca era vointa lui, sau a patronului, bun cunoscator in ale ceaiului. 
Camera de ceai de la Daitokuya de trei tatami era pregatita pentru oaspeti. In alcovul tokonoma se afla o caligrafie a lui Kokei-sama, iar de stalpul din colt era agatat un vas de flori kakehanaire de Shigaraki, stil uzukumaru, in care era pusa o azalee inca deschisa. In ceea ce priveste bolul, dupa ce m-am sratuit cu patronul, am ales unul imayaki de culoare rosie. 
De obicei, cand ma chema patronul la intruniri mai oficiale, obisnuiam sa-l ajut ca asistent, dar azi 
imi spusese sa fiu oaspete. 
Kosetsu-sama a venit putin inainte de ora stabilita. L-am condus imediat. Dupa ce am baut ceai preparat de patron, am trecut la degustarea bucatelor, care au constat din somon prajit, supa cu natto si platica, apoi konbu fiert, orez, prajituri din cartof dulce si irikaya. 
Intrunirea de azi fiind prilejuita de discutia dintre mine si Kosetsusai-sama, atat in timp ce am baut ceaiul, cat si in timpul mesei, patronul si-a indeplinit in liniste rolul de gazda. Dupa ce am terminat si masa, am pus volumul intre noi si am trecut in mod firesc la discutie. 
Mai intai i l-am inapoiat si i-am marturisit ca, profitand de bunavointa sa, il transcrisesem. 
— Si dorinta lui Soji-dono era ca acesta sa fie de folos. Dar de fapt vreau sa incep prin a te intreba ce-ai gandit, transcriindu-l. 
— Am aflat multe lucruri. Si m-am simtit extrem de rusinat ca eu, care am stat in apropierea Maestrului Rikyu zece ani, nu am pus pe hartie nimic din ce m-a invatat. L-am admirat pe Soji-dono. Scrie despre calitatile unui adevarat om al ceaiului si, judecand dupa acestea, cred ca el insusi ar putea fi socotit astfel. 
— Deci si dumneata consideri asa? Dar despre zvonurile cu privire la sfarsitul lui Soji-dono ce crezi? 
— Nu stiu ce sa spun. 
Altceva n-am putut raspunde. 
— Eu as zice ca traieste inca pe undeva. O persoana care a scris ca e trist sa faci din arta ceaiului un mijloc de a-ti castiga viata, de a te imbogati si a deveni cunoscut de ce ar parasi castelul Odawara si ar incerca sa caute iertarea lui Taiko Hideyoshi pentru a-si prelungi viata? Eu cred ca in invalmaseala creata la caderea castelului a disparut. Se pricepea la asa ceva. A mai facut asta de cateva ori. Disparea deodata, apoi reaparea tot asa. Si acum a avut probabil aceeasi intentie."
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one