scriitorul tese o poveste din povestile mai mici ale divcersilor oameni ai Moscovei care ajung sa fie uniti de faptul ca asista la coborarea Diavolului pe pamant.

Maestrul si Margareta, romanul unei epoci.Mihail Bulgakov este indiscutabil geniul literaturii ruse moderne si totodata promotorul obscuritismului in Rusia. "Maestrul si Margareta" este romanul care i-a adus intreaga faima. La fel de captivanta precum scrierea este si povestea scrierii romanului in sine. Interzis in Rusia dupa publicare deoarece a starnit critici si reactii in interiorul Partidului Comunist, Stalin ordonand, prin urmare, interzicerea, gasirea si arderea tuturor copiilor, romanul avea sa fie publicat mult mai tarziu dupa ce Bulgakov avea sa moara. Dupa o lupta grea dusa cu capii guvernului, carora le cerea sa fie exilat, spunand ca "Totul imi este interzis, sunt ruinat, otravit, ma aflu intr-o singuratate deplina", Bulgakov afirma in jurnalul sau -facand referire la roman- "il stiu pe de rost", rescriindu-l apoi din minte si trimitand o copie clandestin in Italia. Romanul avea sa fie publicat la 26 de ani dupa moartea autorului. Firul narativ se desfasoara pe trei planuri: actiunea principala se petrece in Rusia interbelica, in Moscova, intr-un cadru in care este surprinsa "vizita diavolului" care este transfigurat in profesorul german de magie neagra Woland si "gasca" sa. Ei folosesc magina neagra pentru a juca "farse" anumitor figuri ilustre din capitala URSS-ului. Cel de-al doilea plan prevede o intoarcere in timp cu mai bine de nouasprezece secole, surprinzand viata lui Iisus din Nazaret si judecata sa de catre Pilat din Pont. Aparent, cele doua planuri nu au nicio legatura, dar aparitia unei a treia structuri, povestea de dragoste dintre Maestru si Margareta, leaga cele doua planuri si da nastere unui fir fluent care curge precum un rau involburat. Pe parcursul scrierii lui, Bulgakov si-a autointitulat romanul sub mai multe titluri: "Romanul despre diavol", "Magicianul negru" sau "Printul intunericului". In incipit are loc punerea in scena a personajului Woland (ciudat imbracat pentru Moscova de atunci) care acosteaza doi intelectuali rusi pe strada si ii atrage intr-o dialectica ce are ca tema existenta lui Dumnezeu. Incepand de aici, Woland are sa le terorizeze viata , ucigandu-i subit si printr-un mod care face sangele cititorului sa fiarba in vene. Parcurgerea romanului mi-a provocat delirul, mi-a extins barierele imaginare dincolo de granitele lor firesti. Finalitatea actiunii, in spatiul cosmic are un final sublim, un final care-l face pe cel care citeste sa-si piarda simtul realitatii, sa uite ca este facut din atomi si sa devina stare pura, sa pluteasca in eter si sa auda -in plimbarea sa- o sublima sonata de pian.