Manata de curiozitatea de jurnalist si dupa indelungate discutii cu alte mamici, Mei-Ling Hopgood face turul lumii studiind metodele de educatie din cele mai ȋndepartate colturi ale globului. Datorita interviurilor realizate cu parinti, profesori, experti ȋn puericultura si antropologi apartinȃnd celor mai variate culturi, aflam despre diverse abordari ale unor practici universale precum mersul la culcare, deprinderea de a face la olita, momentele de repaus sau joaca.

Cand vine vorba de facutul la olita, chinezii, se pare, sunt asi. La ei, antrenamentul incepe la sase luni. La randul lor, kenyenii isi poarta bebelusii in spinare, infasurati in esarfe multicolore, ceea ce nu tine neaparat de traditie – caci nu prea poti sa te incumeti sa impingi un carucior pe trotuarele pline de gropi din Nairobi! Francezii, pe de alta parte, reusesc sa faca din prichindeii lor niste adevarati gastronomi in miniatura. Iar ȋn Tibet, femeile ȋnsarcinate sunt ȋnconjurate cu mii de atentii si li se recomanda sa mediteze cȃt se poate de mult.

Hopgood a testat toate aceste descoperiri – si multe altele – ȋn educatia propriei fiice, inca de la nastere. Iar rezultatele vorbesc de la sine! Ni se ofera astfel o imagine panoramica asupra educatiei practicate in culturi foarte variate si posibilitatea de a invata din multiple traditii, ceea ce ne confirma faptul ca nu exista doar una, ci mii de practici pe care le poti adopta pentru a fi un bun parinte.

Fragment din carte:

"Ne dorim sa vedem cum cei mici mostenesc de la noi ce e mai bun, atat pe chipul si trupurile lor, cat si in privinta comportamentului, a valorilor si a gustului. Cunosc mamici care spera ca baieteii lor sa ramana cu ochii albastri si tati care isi doresc ca fiicele sa le mosteneasca pigmentul inchis al pielii. Pentru ca isi doresc sa instituie din timp fidelitate fata de un anumit brand, fanaticii baseball-ului si ai fotbalului american achizitioneaza cu mult inaintea nasterii costumase cu logoul echipei preferate. Sunt dorinte firesti, atunci cand nu se ajunge la extreme. Speram ca cei mici sa ne semene, sa adopte aceleasi valori si sa se adapteze stilului nostru de viata. Printre caracteristicile pe care imi doream cu ardoare ca Sofia sa le mosteneasca de la mine se numara preferinta pentru legume.
Toata viata am fost innebunita dupa legume — de la verdeturile cu frunze si pana la radacinoase, de la crucifere pana la curcubitacee. Si cand eram copil, infulecam dovlecei cu unt, sote de vinete, broccoli chinezesc in sos de stridii si varza cu morcovi. Comandam ciuperci pe pizza si castraveciori murati, salata si rosii in burger. Sincera sa fiu, ador mai toate mancarurile, pentru care fac adevarate obsesii.
Monte, sotul meu, este un american din Vestul Mijlociu, genul care prefera intotdeauna friptura cu cartofi. Cand l-am intalnit, n-avea nici in clin, nici in maneca cu legumele, cu exceptia porumbului. Monte se scosese pana atunci frunzarind o salata prin farfurie, s-o faca sa arate ca si cum ar fi mancat cel putin doua frunze si era maestru in a da intr-o parte orice firicel ratacit de ceapa sau bucatica de rosie. De treisprezece ani de cand suntem impreuna, farfuria lui a evoluat mult, iar Monte a inceput sa consume chiar si ceva legume; mi-a spus la un moment dat (pe jumatate in gluma) ca, in cinstea zilei mele de nastere, va manca mai mult spanac in anul respectiv (ceea ce n-a facut). Ca regula generala, pot sa pun pariu ca, daca vede verde in fata ochilor, nu-i prieste.
Toti acesti ani, mi-am batut la cap sotul in privinta aversiunii lui fata de legume, ceea ce se pare ca e ereditar avand in vedere ca si tatal lui, si cei trei frati impartasesc aceeasi repulsie. Mi-am facut griji in legatura cu sanatatea lui; in plus, m-a cam pus in incurcatura limitandu-mi complet retetele de gatit, care oricum nu erau cine stie ce variate. Cel mai tare insa ma preocupa influenta asupra Sofiei. E si asa greu sa-i convingi pe copii sa-si manance legumele din farfurie, mai ales cand sunt distrasi de alte preparate mai colorate si mai distractive si de meniuri pentru pitici constand in pizza, burgeri si crochete de pui prajite. M-am temut ca odata ce se va prinde ca lui tati nu-i place broccoli, orice tentativa de a o seduce cu hrana sanatoasa va fi compromisa. "