Industria asigurarilor este caracterizata de un ciclu de operare conventional: companiile de asigurare incaseaza prime de asigurare (pretul pentru serviciile oferite) inainte sa ofere ele insele beneficiile monetare, sub forma de despagubiri. In momentul investirii fondurilor colectate din prime incasate, asiguratorii devin expusi unor riscuri – cum ar fi lipsa de lichiditate, nevoia de creditare, variatiile negative ale ratei dobanzii, costul asigurarii etc.
In plus, pe langa aceste riscuri comune tuturor institutiilor financiare, anumite riscuri sunt specifice industriei asigurarilor – prime insuficiente, erori de calcul a rezervelor tehnice, modificari ale frecventelor riscurilor, pierderi catastrofale, riscuri de reasigurare etc.
Paradoxal, in ciuda experientei asiguratorilor privind procesul de management de risc aplicat propriilor clienti din portofoliu, companiile de asigurari se confrunta cu obstacole semnificative in gestionarea propriilor expuneri care afecteaza valoarea companiei. Dificultatile provin din natura si complexitatea riscurilor inregistrate si dintr-o lipsa de date privind pierderile inregistrate de entitatile din asigurari ca urmare a riscurilor specifice (operational, de subscriere, de piata, reputational, de piata, de lichiditate etc.). Singurul domeniu care ofera intr-o oarecare masura un ghid de masuri posibile in cazuri nefaste pentru companiile de asigurari este sectorul bancar.